ALAMÁN, -Ă, alamani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Numele unor triburi germanice care au trăit (în sec. III-VI) în regiunea Rinului; (și la sg.) persoană care făcea parte din aceste triburi. 2. Adj. Care aparține alamanilor (1), privitor la alamani. [Var.: alemán, -ă s. m. și f., adj.] – Din germ. Alemanne, fr. Alamans. substantiv masculinalaman
Alemani pl. popoare germanice fo¬mând, în sec. XIII, o confederațiune pe ambele maluri ale Rinului,. substantiv masculinalemani
alemani substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | alemani | alemanii |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | alemani | alemanilor |
plural | — | — |