aleluia definitie

alelúia, interj. – Exclamație care figurează în cîntările bisericești. – Var. aliluia. Mgr. ἀλληλούια (din ebr. hallelū Jah), direct din gr. în cazul var., iar la cealaltă formă prin intermediul sl. aleluja. – Der. ler, interj. proprie poeziei pop. cu caracter religios, cum sînt colindele (D. Dan, apud Bogrea, Analele Dobrogei, XV, 171); dacă această ipoteză este exactă (cf. var. ailerui, lerui, leroi) este cuv. contemporan cu cele care alcătuiesc fondul lat. al rom. invariabilaleluia

aleluia! interj. 1. gata!, s-a terminat! 2. asta-i tot! invariabilaleluia

alelúĭa, V. aliluĭa. invariabilaleluĭa

alelúia interj. invariabilaleluia

ALELÚIA interj. Exclamație care apare ca un refren de laudă în cântări bisericești. ◊ Expr. (Fam.) A-i cânta (cuiva) aleluia = a-i face prohodul, a-l înmormânta. [Var.: alilúia interj.] – Slav (v. sl. aleluija < gr.). invariabilaleluia

alilúĭa interj. (vsl. aliluiĭa, ngr. allilúia, în lat. bisericească alleluia, cuv. ebraic care înseamnă „slăviți-l pe Domnu”). Strigăt de slăvire luĭ Dumnezeŭ în cîntecele bisericeștĭ. Fam. Adiĭo, s' a dus: de-acuma, aliluĭa chilipir! A cînta cuĭva aliluĭá, a-ĭ cînta „veșnica pomenire”, a-l îngropa. – În poezie și -ula. Literar, maĭ noŭ, și aleluĭa. invariabilaliluĭa

aliluia ! int. 1. vorba cu care încep unii psalmi sau unele cântări bisericești de veselie: „lăudați pe Domnul„: cântă aliluia și Doamne miluiește ! CR.; 2. pop. s´a dus! s’a isprăvit: frumusețe, tinerețe, aliluia ! ISP. [V. amin.] invariabilaliluia

ALELÚIA interj. Exclamație care apare ca un refren de laudă în cântări biseri­cești. ◊ Expr. (Fam.) A-i cânta (cuiva) aleluia = a lua parte la înmormântarea cuiva, a înmormânta pe cineva. ♦ (Fam.) S-a sfârșit ! s-a terminat ! amin ! [Var.: alilúia interj.] – Din sl. aleluija. invariabilaleluia

ALELÚIA interj. (Și în forma aliluia) Exclamație care apare ca un refren de laudă în cîntări bisericești, mai ales în psalmi. Cîntă [copiii] « aliluia și doamne miluiește, popa prinde pește », de te scot din casă. CREANGĂ, A. 39. ◊ E x p r. (Familiar) A-i cînta (cuiva) aleluia = a-i face prohodul, a-l înmormînta. (Eliptic) De cumva nu te are la stomac vreun ciocoi de pe moșie? aliluia! La TDRG. – Variantă: alilúia interj. invariabilaleluia

a-i cânta cuiva aleluia expr. 1. a lua parte la înmormântarea cuiva. 2. a considera (pe cineva / ceva) definitiv compromis. invariabilaicântacuivaaleluia