ALELOPATÍE s.f. (Biol.) Influență reciprocă a plantelor prin intermediul colinelor2. [Gen. -iei. / < fr. allélopathie]. substantiv femininalelopatie
ALELOPATÍE s. f. interacțiune stabilită între plantele superioare prin intermediul diferiților produși metabolici. (< fr. allélopathie) substantiv femininalelopatie
alelopatíe s. f., art. alelopatía, g.-d. alelopatíi, art. alelopatíei substantiv femininalelopatie
ALELOPATÍE s. f. (Biol.) Influență (inhibitoare) exercitată de unele plante superioare asupra plantelor din vecinătate prin intermediul unor substanțe chimice. – Din fr. alléopathie, germ. Alleopathie. substantiv femininalelopatie
alelopatie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | alelopatie | alelopatia |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | alelopatii | alelopatiei |
plural | — | — |