alega definitie
- Vezi aici mai multe rimealega
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cual
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuale
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuga
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuega
1) alég (mă), a -á v. refl. (lat. álligo, -áre. V. leg, aliez). Mă leg de cineva, mă anin, mă agăț, mă țin de el: s' a alegat de mine din senin. V. acolisesc. verbaleg
alegá (-g, -át), vb. refl. – A se prinde, a se lipi. Lat. alligāre (DAR; REW 363), cf. it. allegare, fr. allier, sp. aligar, port. alligar (toate cuv. romanice sînt formații neol.). Limba lit. preferă forma simplă lega, cu același sens, dar în limba pop. are o circulație intensă. Este dublet al lui alia, vb., din fr. allier, de unde și alianță, s. f.; aliaj, s. n.; aliat, s. m. verbalega
ALEGÁ vb. I. tr. (Jur.) A invoca ceva ca scuză, ca motiv pentru justificarea unei fapte etc. [P.i. aleg. / < fr. alléguer, cf. lat. allegare]. verbalega
alegá2 (a se ~) (a se ține de capul cuiva) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 se aleágă verbalega
alegá1 (a ~) (a invoca) vb., ind. prez. 3 alegheáză verbalega
ALEGÁ1, alég, vb. I. Refl. (Pop.) A insista pe lângă cineva, a se lega, a se ține de capul cuiva. – Lat. alligare. verbalega
ALEGÁ1, alég, vb. I. Refl. (Înv. și pop.) A insista pe lângă cineva, a se lega, a se ține de capul cuiva. – Lat. alligare. verbalega
ALEGÁ1, alég, vb. I. Refl. (învechit și popular, urmat de determinări introduse prin prep. « de ») A insista pe lîngă cineva, a se lega, a se ține de capul cuiva, a nu-i da pace. Atunci toți... se alegară de dînsa, să le gătească într-o zi ea bucatele. ISPIRESCU, L. 23. verbalega
*2) alég, a -á v. tr. (fr. alléguer, d. lat. allégo, -áre. V. deleg). Scot înainte, pretextez: el aleagă [!] faptu că nu e înscris. verb tranzitivaleg
ALEGÁ vb. tr. (jur.) a invoca ceva ca scuză, ca motiv. (< fr. alléguer, lat. allegare) verb tranzitivalega
ALEGÁ2, aleghez, vb. I. Tranz. (Jur.) A invoca ceva în sprijinul unei idei sau ca justificare a unei acțiuni. – Fr. alléguer (lat. lit. allegare). verb tranzitivalega
ALEGÁ2, aleghez, vb. I. Tranz. (Jur.) A invoca ceva în sprijinul unei idei sau ca justificare a unei acțiuni. – Din fr. alléguer, lat. allegare. verb tranzitivalega
ALEGÁ2, pers. 3 alégă, vb. I. T r a n z. (Jur.) A invoca ceva în sprijinul unei susțineri sau ca justificare a unei acțiuni. verb tranzitivalega
Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluialega
| alega verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)alega | alegare | alegat | alegând | singular | plural | ||
| alegând | alegați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | aleghez | (să)aleghez | alegam | alegai | alegasem | |
| a II-a (tu) | aleghezi | (să)alegi | alegai | alegași | alegaseși | ||
| a III-a (el, ea) | aleagă | (să)alegai | alega | alegă | alegase | ||
| plural | I (noi) | alegăm | (să)alegăm | alegam | alegarăm | alegaserăm | |
| a II-a (voi) | alegați | (să)alegați | alegați | alegarăți | alegaserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | aleghează | (să)alegheze | alegau | alegară | alegaseră | ||