alee definitie

ALÉE s.f. 1. Drum într-un parc, într-o grădină etc. având pe margini arbori sau flori. ♦ Stradă plantată cu arbori; stradă îngustă și scurtă, intrare. 2. Înșiruire pe două rânduri a unor elemente arhitecturale de același fel. [Pron. -le-e, pl. -lei. / < fr. allée]. substantiv feminin alee

ALÉE s. f. 1. drum într-un parc, într-o grădină, pe margini cu arbori, flori. ◊ stradă îngustă; intrare. 2. înșiruire pe două rânduri a unor elemente arhitectuale. (< fr. allée) substantiv feminin alee

ALÉE, alei, s. f. 1. Drum într-un parc, într-o grădină etc. așternut cu nisip sau cu prundiș și mărginit de arbori sau de flori. ♦ Stradă plantată cu arbori; stradă îngustă și scurtă, intrare. ♦ Fâșie dintr-o arteră largă de circulație, având destinații speciale. 2. Înșiruire pe două rânduri de elemente arhitecturale de același fel. – Fr. allée. substantiv feminin alee

*alée, V. aleĭe. substantiv feminin alee

alée s. f., art. aléea, g.-d. art. aléii; pl. aléi substantiv feminin alee

alee f. trecere îngustă, drum între două rânduri de arbori: luna, scut de aur, strălucește prin alee EM. substantiv feminin alee

ALÉE, alei, s. f. Drum într-un parc, într-o grădină etc. așternut cu nisip sau cu prundiș și mărginit de arbori sau de flori. ♦ Stradă plantată cu arbori; stradă îngustă și scurtă; stradelă, intrare. ♦ Spațiu de circulație mărginit pe ambele părți de elemente arhitecturale. [Pr.: -le-e] – Din fr. allée. substantiv feminin alee

ALÉE, alei, s. f. Drum într-un parc, într-o pădure sau într-o grădină, așternut cu nisip sau cu prundiș și mărginit de arbori sau de flori. Pe alee vîntul oftează solitar. BENIUC, V. 139. Vîntul înfiora pe alee frunzele uscate. C. PETRESCU, S. 243. La capătul ateii de castani își înalță fruntea o placardă strîmbă. SAHIA, N. 116. ♦ Stradă plantată cu arbori; stradă îngustă și scurtă (mărginită de construcții cam de același fel). Aleea N. Beldiceanu. – Pl. și: alee (CAMIL PETRESCU, U. N. 181, EMINESCU, N. 28). substantiv feminin alee

*aléĭe f., pl. (fr. allée, d. aller, a merge). Cărare maĭ lată și îngrijită într' o grădină, într' un crîng orĭ pintr' un [!] șir de copacĭ. substantiv feminin aleĭe

*contra-aleĭe orĭ contraaleie f., pl. (fr. contre-allée). Aleĭe laterală paralelă alteĭa principale. substantiv feminin contraaleĭe

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului alee

alee   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alee aleea
plural alei aleile
genitiv-dativ singular alei aleii
plural alei aleilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z