aleatoriu definitie

ALEATÓRIU, -IE adj. Care depinde de un eveniment viitor și nesigur; supus întâmplării; întâmplător; stocastic. [Pron. a-le-a-to-riu, var. aleator, -oare, aleatoric, -ă adj. / cf. fr. aléatoire, it. aleatorio, lat. aleatorius < alea – zar]. adjectivaleatoriu

ALEATÓRIU, -IE, aleatorii, adj. (Jur.) Care depinde de o împrejurare viitoare și nesigură. Venituri aleatorii. [Pr.: -le-a-]. – Fr. aléatoire (lat. lit. aleatorius). adjectivaleatoriu

*aleatóriŭ, -ie (ea 2 sil.) adj. (lat. aleatorius, d. álea, zar, cub cu care aruncĭ la joc). Supus întîmplăriĭ: asigurările-s contracte aleatoriĭ, un pescar care vinde din ainte [!] ceĭa ce va prinde dintr' o aruncătură de plasă face o vînzare aleatorie. Adv. În mod aleatoriŭ. adjectivaleatoriŭ

ALEATÓRIU, -IE adj. care depinde de un eveniment incert; supus hazardului; întâmplător; stocastic. ♦ variabilă ~ ie (sau stocastică) = mărime care poate avea diferite valori, fiecare dintre ele fiind luată ca o anume probabilitate; muzică ~ ie = muzică în care autorul introduce elemente de hazard, de improvizație. (< fr. aléatoire, lat. aleatorius) adjectivaleatoriu

aleatoriu a. supus șanselor nesigure: contract aleatoriu. adjectivaleatoriu

ALEATÓRIU, -IE, aleatorii, adj. Care depinde de o împrejurare viitoare și nesigură; întâmplător. Venituri aleatorii. [Pr.: -le-a-. – Var.: aleatór, -oáre adj.] – Din fr. aléatoire, lat. aleatorius. adjectivaleatoriu

aleatóriu [riu pron. ryu] (-le-a-) adj. m., f. aleatórie (-ri-e); pl. m. și f. aleatórii adjectivaleatoriu

ALEATÓRIU, -IE, aleatorii, adj. (Jur.) Care depinde de o împrejurare viitoare și nesigură, care este supus întîmplării. Contract aleatoriu. Venituri aleatorii. – Pronunțat: -le-a-. adjectivaleatoriu