ALEATORÍSM s.n. 1. Procedeu de creație care urmărește, prin caracterul întâmplător al configurației finale a structurii, stimularea interesului și a imaginației spectatorului. 2. (Muz.) Curent conform căruia aceeași compoziție se poate prezenta sub aspecte variate, datorate libertății ce se acordă interpretului în recrearea sa. [Pron. -le-a-. / < fr. aléatorisme]. substantiv neutrualeatorism
ALEATORÍSM s. n. 1. caracter aleatoriu; hazard. 2. procedeu de creație care urmărește, prin caracterul întâmplător, stimularea interesului și a imaginației spectatorului. 3. (muz.) curent în cadrul căruia aceeași compoziție se poate prezenta sub aspecte variate, datorate libertății improvizatorice a interpretului. (< fr. aléatorisme) substantiv neutrualeatorism
ALEATORÍSM s. n. Caracter aleatoric. [Pr.: -le-a-] – Din fr. aléatorisme. substantiv neutrualeatorism
aleatorism substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | aleatorism | aleatorismul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | aleatorism | aleatorismului |
plural | — | — |