alean definitie

credit rapid online ifn

aleán (aleánuri), s. n. – Suferință, necaz, supărare. Mag. ellén „contra” (DAR). Cihac propune sl. alinŭ „insidios”, care pare mai puțin convingător. Limba actuală începe să confunde alean cu der. de la a alina „a consola”; cf. în farmacia mea a tot lecuitoare aleanuri am la chinurile-abia simțite (Arghezi). – Der. alenșug, s. n. (dușmănie), din mag. ellenség. substantiv neutrualean

ALEÁN, aleanuri, s. n. 1. Suferință, durere, amar (din cauza unei dorințe neîmplinite). 2. Sentiment de duioșie; melancolie, dor. 3. (Rar) Dușmănie. – Magh. ellen „contra”. substantiv neutrualean

credit rapid online ifn

aleán (ea dift.) n., pl. urĭ (ung. ellen, contra, contrar, dușman). Dușman (Vechĭ). Cĭudă, necaz, dușmănie (Trans.): a avea alean pe cineva. Dor, tristeță: a-țĭ spune aleanu. Melancolie, visare: l-a cuprins aleanu. În alean, într' alean (Vechĭ), în potrivă [!], contra. substantiv neutrualean

aleán s. n., pl. aleánuri substantiv neutrualean

aleán, -uri, s.n., adv. – 1. Durere sufletească, necaz, întristare. 2. Dor, melancolie. 3. Dușmănie, ură, vrăjmășie, pică: „Două fete fac alean / Pentr-un fir de măghiran” (Bârlea 1924, I: 261). 4. (adv.) Încet, agale. – Din magh. ellén „contra” (DA, DER). substantiv neutrualean

alean n. 1. Tr. pică, necaz: Câte-s [dușmane] dela noi la deal, toate țin pe mine alean POP.; 2. dor, întristare: să-i spuie aleanul sufletului AL.; 3. melancolie: las aleanul să mă fure EM. [Ung. ELLEN, vrășmaș, sens familiar vechilor texte și celor din Ardeal („vulpe vicleană mie cu totul aleană”, Leonat și Dorofata); în limba modernă, accepțiunea vorbei, particulară stilului poetic, a fost înnobilită]. substantiv neutrualean

ALEÁN, aleanuri, s. n. 1. (Pop.) Suferință, durere sufletească (din cauza unei dorințe neîmplinite). 2. Sentiment de duioșie; melancolie, dor. 3. Dușmănie, vrăjmășie, pică. – Din magh. ellen „contra”. substantiv neutrualean

ALEÁN, aleanuri, s. n. 1. Suferință, durere, amar (din cauza unei aspirații sau a unei dorințe neîmplinite). V. foc. Aleanuri niciodată rostite, decît doar prin chiot ori sudalmă, izvorau acum din toată puterea. CAMILAR, TEM. 105. [Fluierul] începe încet, tinguitor și izbucnește apoi năvalnic, plesnindu-și sunetele sub încărcătura grea a aleanului și a dorurilor de viață. BOGZA, C. O. 366. 2. Sentiment de duioșie, melancolie, nostalgie, dor. Toate nopțile cu lună și lot aleanul teilor în floare... veneau spre noi din poeziile lui Eminescu. GALACTION, O. I 19. Mare jale și alean or mai fi ducînd mamele lor pentru dînșii! CREANGĂ, P. 78. Tresărind scînteie lacul Și se leagănă sub soare; Eu, privindu-l din pădure, Las aleanul să mă fure Și ascult de la răcoare Pitpalacul. EMINESCU, O. I 121. M-a ajuns aleanul (= m-a apucat dorul). 3. Dușmănie, potrivnicie. Dușmanele mi-s multe: Cîte-s de la noi la deal, Toate țin pe mine-alean. JARNÍK- BÎRSEANU, D. 68. – Pronunțat: a-lean. substantiv neutrualean

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluialean

alean  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alean aleanul
plural aleanuri aleanurile
genitiv-dativ singular alean aleanului
plural aleanuri aleanurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z