alduire definitie

aldui, alduiesc v. t. (intl.) a lovi cu putere în cap substantiv femininaldui

aldui, alduiesc v. t. (intl.) a lovi cu putere în cap verb tranzitivaldui

alduí, alduiesc, vb. intranz. – 1. A binecuvânta (D. Pop 1978). 2. A lovi pe cineva, a plezni. – Din magh. áldani „a binecuvânta„. verb tranzitivaldui

alduĭésc v. tr. (ung. áldani, a binecuvînta. V. aldămaș). Trans. Binecuvîntez. Mold. Iron. (infl. de altoĭesc). Croĭesc, aplic o lovitură: ĭ-a alduit o nuĭa (Șez. 33,26), l-a alduit c' o nuĭa. verb tranzitivalduĭesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluialduire

alduire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alduire alduirea
plural alduiri alduirile
genitiv-dativ singular alduiri alduirii
plural alduiri alduirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z