aldan definitie

aldán, s. m. – Cînepă de toamnă, care produce sămînță. Sl. *chladanŭ (Candrea, GS, VI, 320; cf. Cihac, II, 121); cf. rus., sb. chlud. substantiv masculinaldan

ALDÁN s. m. Cânepă de toamnă care produce sămânță (Cannabis femina). substantiv masculinaldan

aldán, V. haldan. substantiv masculinaldan

aldán/hăldán (reg.) s. m., pl. aldáni/hăldáni substantiv masculinaldan

aldan (haldan) m. Mold. cânepă de toamnă care produce sămânță (Cannabis femina). [Origină necunoscută]. substantiv masculinaldan

ALDÁN, aldani, s. m. (Reg.) Cânepă de toamnă care produce sămânță (Cannabis sativa). [Var.: hăldán s. m.] – Et. nec. substantiv masculinaldan

ALDÁN s. m. v. hăldan. substantiv masculinaldan

haldán și handán m. (din *hîndan, ca talhar din tîlhar, d. vsl. *hlondanŭ, d. hlondŭ, vargă. V. hluj). Est. Cînepă care produce sămînță (cánnabis femina). – În vest aldan. substantiv masculinhaldan

HĂLDÁN, hăldani, s. m. Cînepă de toamnă, care produce sămînță. – Variante: aldán, haldán, hîldán s. m. substantiv masculinhăldan