aldămaș definitie

aldămáș (-șúri), s. n. – Cinstire, băutură oferită după încheierea unei tranzacții. Mag. áldomás „cinstire”, de la áldani „a binecuvînta” (Cihac, II, 475; Berneker 27; Gáldi, dict., 86); cf. rut. odomaš „dar, cadou”, sb. aldumaš „salariu”, slov. aldomaš „salariu”. – Der. aldămășar, s. m. (Trans., persoană care are dreptul la o cinste). De la áldani există în Trans. a aldui, vb. (a binecuvînta), alduială, s. f. (binecuvîntare), cf. Gáldi, Dict., 100. substantiv neutrualdămaș

ALDĂMÁȘ, aldămașuri, s. n. Băutură (și gustare) oferită de cineva cu prilejul încheierii unei tranzacții. [Var.: adălmáș s. n.] – Magh. áldomás. substantiv neutrualdămaș

aldămáș s. n., pl. aldămáșuri substantiv neutrualdămaș

aldămaș și adălmaș n., pl. urĭ și e, (ung. áldomás, oală de vin, închinare în sănătate. V. alduĭesc). Băutura, beția saŭ chefu care se obișnuĭește în popor după o vînzare orĭ o cumpărare însemnată orĭ după un cîștig orĭ un noroc: a da, a bea aldămașu. substantiv neutrualdămaș

aldămáș, -uri, s.n. – Băutură de cinste în urma unei vânzări sau cumpărări (Bârlea 1924). ■ Cinste ce se face în urma unui târg (Lenghel 1979): „Ca să n-o spuie-n sat / Că a dat un aldămaș” (Bârlea 1924: 297). Practică rituală de întărire a unui protocol, pact, tratat. De obicei aldămașul îl dă cumpărătorul, „ca să aibă noroc la ce a dobândit„. – Din magh. áldomás „cinstire” (de la áldani „a binecuvânta”) (Cihac, Galdi). substantiv neutrualdămaș

aldămaș n. băutură sau cinste în urma unei tocmeli, la vânzări și cumpărări. [Ung. ÁLDOMÁȘ, binecuvântare, concluziunea acestei daraveri având la început un caracter religios]. substantiv neutrualdămaș

ALDĂMÁȘ, aldămașuri, s. n. Băutură (și gustare) oferită de cineva după încheierea unei tranzacții. [Var.: adălmáș s. n.] – Din magh. áldomás. substantiv neutrualdămaș

ALDĂMÁȘ, aldămașuri, s. n. Cinste oferită de cineva cu prilejul încheierii unei tranzacții (în special a unei vînzări). Tîrgu-i rupt, pacea-i făcută, n-ar strica nici aldămașul. HASDEU, R. V. 145. Cheamă pe pivniceri și să le bem aldămașul [boierilor olteni]. ODOBESCU, S. I 83. Au mers să pețească, obicei cum este, Priviră, văzură, vorbiră de fată. Și se învoiră cu mumă, cu tată; Acuma rămase să bea aldămașul. PANN, P. V. II 136. ◊ E x p r. (Familiar) A fi bun de aldămaș = a fi dator cu o cinste, cu prilejul cumpărării unui lucru sau al obținerii unui succes. – Variantă: adălmáș (GALACTION, O. I 263, CREANGĂ, A. 58) s. n. substantiv neutrualdămaș

a uda aldămașul expr. (pop.) a bea după încheierea unei tranzacții de vânzare-cumpărare. substantiv neutruaudaaldămașul

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluialdămaș

aldămaș   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aldămaș aldămașul
plural aldămașuri aldămașurile
genitiv-dativ singular aldămaș aldămașului
plural aldămașuri aldămașurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z