alcov definitie

ALCÓV s.n. Adâncitură făcută într-un zid pentru a așeza un pat; (p. ext.) pat de dormit. [Pl. -vuri. / < fr. alcôve, cf. sp. alcoba, ar. al-qubba – dormitor]. substantiv neutrualcov

alcov, alcovuri s. n. casă de toleranță substantiv neutrualcov

ALCÓV s. n. 1. nișă într-un zid pentru a așeza un pat; (p. ext.) pat. 2. budoar. ◊ (fig.) loc intim pentru raporturile amoroase. (< fr. alcôve) substantiv neutrualcov

ALCÓV, alcovuri, s. n. Firidă într-o cameră de dormit, unde se așază patul. [Var.: (înv.) alcóvă s. f.] – Fr. alcôve. substantiv neutrualcov

*alcóv n., pl. urĭ și oave (fr. alcóve, it. alcova, sp. alcoba, d. ar. al-kobba, ĭatac. V. cubea). Înfundătură într' o cameră în care se pune patu. substantiv neutrualcov

alcóv s. n., pl. alcóvuri substantiv neutrualcov

alcov n. iatac (= fr. alcôve). substantiv neutrualcov

ALCÓV, alcovuri, s. n. Loc mai ridicat decât podeaua sau firidă într-o cameră de dormit, unde se așază patul; p. ext. pat. ♦ Dormitor al unei femei. [Var.: (înv.) alcóvă s. f.] – Din fr. alcôve. substantiv neutrualcov

ALCÓV, alcovuri, s. n. Firidă lungă într-o cameră de dormit, unde se așază (de obicei în dosul unei perdele) patul. O cameră de noapte: în fund, un alcov cu perdele și pat. NEGRUZZI, S. III 489. - Variantă: (învechit) alcóvă (MACEDONSKI, O. II 280) s. f. substantiv neutrualcov