alburiu definitie

alburíu2 s. n., art. alburíul adjectiv alburiu

ALBURÍU, -ÍE, alburii, adj. Albicios. ♦ (Despre culori) Deschis, șters, spălăcit. – Din alboare + suf. -iu. adjectiv alburiu

alburíŭ, -íe adj. Albicĭos. adjectiv alburiŭ

alburíu1 adj. m., f. alburíe; pl. m. și f. alburíi adjectiv alburiu

alburiu a. 1. albicios: pe bolta alburie o stea nu s’arată EM; 2. se zice de porumbul alb și mare în bob. [V. alboare]. adjectiv alburiu

ALBURÍU, -ÍE, alburii, adj., s. n. 1. Adj. De culoare albicioasă. 2. S. n. Culoare alburie (1). – Alboare + suf. -iu. adjectiv alburiu

ALBURÍU, -ÍE, alburii, adj. 1. Albicios. Din nori alburii Iarna rînjește cu dinți de zăpadă. BENIUC, V. 76. Deasupra piscurilor se ivește o lumină alburie. BOGZA, C. O. 268. Pe bolta alburie o stea nu se arată. EMINESCU, O. I 114. 2. (Despre culori) Deschis, șters, spălăcit. Verdele mohorît al pădurilor se îngîna într-o armonie caldă cu albastrul alburiu. REBREANU, P. S. 255. ♦ (Despre ochi) De culoare albastră sau verde spălăcită. Acela cu niște ochi alburii se tot uita ce fac jandarii. CAMILAR, N. II 148. Spinul își întoarse către femeie nasul ascuțit și ochii alburii. SADOVEANU, N. F. 101. adjectiv alburiu

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului alburiu

alburiu   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alburiu alburiul alburie alburia
plural alburii alburiii alburii alburiile
genitiv-dativ singular alburiu alburiului alburii alburiei
plural alburii alburiilor alburii alburiilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z