ALBURÍ, pers. 3 alburește, vb. IV. Intranz. A răspândi o lumină albicioasă, a se zări ca ceva alb. – Din alboare. verbalburi
alburí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. alburéște, imperf. 3 sg. albureá; conj. prez. 3 să albureáscă verbalburi
ALBURÍ, pers. 3 alburește, vb. IV. Intranz. A răspândi o lumină albicioasă, a se zări ca ceva alb. – Din alboare. verbalburi
ALBURÍ, pers. 3 alburește, vb. IV. Intranz. A răspîndi o lumină albicioasă, a se zări ca ceva alb, luminos. verbalburi
alburire | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | alburire | alburirea |
plural | alburiri | alburirile | |
genitiv-dativ | singular | alburiri | alburirii |
plural | alburiri | alburirilor |