albumen definitie

ALBUMÉN s.n. Substanță nutritivă care se găsește în semințele unor plante și care hrănește embrionul în timpul germinației. [Pl. -ne. / < fr. albumen, cf. lat. albumen – albuș]. substantiv neutrualbumen

ALBUMÉN s. n. substanță nutritivă a semințelor unor plante. (< fr., lat. albumen) substantiv neutrualbumen

ALBUMÉN s. n. Substanță nutritivă adunată în semințele unor plante și care servește embrionului ca rezervă de hrană în timpul germinației. – Fr. albumen (lat. lit. albumen „albuș”). substantiv neutrualbumen

*albúmen și -én n. (cuv. lat.) Șt. nat. Albuș de oŭ. Parte care înconjoară embrionu în sămînță. substantiv neutrualbumen

albumén (țesut) s. n. substantiv neutrualbumen

ALBUMÉN s. n. Țesut vegetal din semințele unor plante, în care se depozitează substanțele nutritive de rezervă și care servește embrionului ca hrană în timpul germinației. – Din fr., lat. albumen „albuș”. substantiv neutrualbumen

ALBUMÉN S. n. Substanță nutritivă adunată în semințele unor plante și care servește embrionului ca rezervă de hrană în timpul germinației. substantiv neutrualbumen