album definitie

ALBÚM s.n. 1. Caiet sau volum special legat, în care se păstrează fotografii, vederi etc. sau unde sunt adunate o serie de fotografii, desene, mărci etc. după o anumită temă. V. catalog. ♦ Listă de nume. 2. Caiet în care se scriu versuri (originale), maxime etc. [Pl. -me, -muri. / < fr. album, cf. lat. album – alb]. substantiv neutru album

album, albume s. n. 1. (intl.) antecedente penale, cazier judiciar 2. (muz.) disc de vinilin de format mare substantiv neutru album

ALBÚM s. n. 1. volum special legat în care se păstrează fotografii, ilustrate, mărci poștale etc. ◊ caiet în care se scriu versuri, maxime. 2. carte mare cuprinzând ilustrații, fotografii etc. 3. colecție de melodii ale unui cântăreț, ale unei formații pe un singur disc. (< fr., lat. album) substantiv neutru album

albúm s. n., pl. albúme substantiv neutru album

ALBÚM, albume, s. n. 1. Caiet cu foile dintr-o hârtie specială, în care se păstrează fotografii, ilustrate etc. ♦ Caiet în care se scriu versuri, citate, sau în care se schițează desene. 2. Volum alcătuit dintr-o serie de fotografii, ilustrații, schițe etc. reunite după o temă unitară. [Pl. și: albumuri] – Fr. album (lat. lit. album). substantiv neutru album

*álbum n., pl. e (lat. album). Caĭet în care amiciĭ orĭ oameniĭ distinșĭ îțĭ scriŭ versurĭ orĭ cugetărĭ. Colecțiune de portrete, note, desemne [!]. – Fals albúm (fr. album). Vulg. albón (rus. albóm). substantiv neutru album

album n. 1. caiet în care se înscriu versuri dela amici sau oameni distinși; 2. colecțiune de portrete, desenuri, note, etc. substantiv neutru album

ALBÚM, albume, s. n. 1. Caiet cu foile dintr-o hârtie specială, în care se păstrează fotografii, ilustrate, mărci poștale etc. ♦ Caiet în care se scriu versuri, citate sau în care se schițează desene. 2. Colecție de fotografii, de ilustrații, de schițe etc. reunite într-un volum, după o temă unitară. Album de artă. 3. (Muz.) Disc sau CD cu muzică pe care sunt înregistrate mai multe piese, de obicei ale aceluiași interpret sau ale aceleiași formații. [Pl. și: albumuri] – Din fr., lat. album. substantiv neutru album

ALBÚM, albume, s. n. 1. Caiet cu foile dintr-o hîrtie specială (de obicei colorată), în care se păstrează fotografii, ilustrate, mărci etc. Albumul ei cu scoarțe violete E plin de cărți poștale ilustrate: Vederi din țară și străinătate, Orașe, fluvii, parcuri și portrete. TOPÎRCEANU, M. 20. ♦ Caiet frumos cartonat, în care se scriu versuri originale, citate, sau în care se schițează desene. Copiez din albumul meu chiar spunerea doamnei B. NEGRUZZI, S. I 43. 2. Volum alcătuit dintr-o serie de fotografii, ilustrații, schițe etc., reunite după o temă unitară. V. catalog. Albumul modelelor de mașini. Album de artă. - Pl. și: albumuri. substantiv neutru album

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului album

album   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular album albumul
plural albumuri albumele
genitiv-dativ singular album albumului
plural albumuri albumurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z