alboare definitie

alboáre (-óri), s. f. – Lumină difuză, lucire, licărire. Lat. albōrem (Candrea-Dens., 38; REW 324; DAR); cf. it. albore, v. fr. aubour, prov., sp. albor, port. alvor.Der. alburi, vb. (a răspîndi o lumină albicioasă); alburiu, adj. (albicios). Cf. alb. substantiv femininalboare

ALBOÁRE s. f. (Rar) Lucire, licărire albă. – Lat. albor, -oris. substantiv femininalboare

alboáre (rar) s. f., g.-d. art. albórii substantiv femininalboare

alboare f. Tr. și Buc. albeață. [Lat. ALBOREM]. substantiv femininalboare

ALBOÁRE s.f (Rar) Lucire, licărire albă. – Lat. albor, -oris. substantiv femininalboare

ALBOÁRE s. f. (Rar) Lucire, licărire albă. Că-i pămîntul ca un mușuroi, si un fel de alboare, ca aba, primprejurul lui. SBIERA, P. 91. substantiv femininalboare

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluialboare

alboare  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alboare alboarea
plural
genitiv-dativ singular albori alborii
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z