ALBÍU, -ÍE, albii, adj. (Rar) Albicios. – Din alb2 + suf. -iu. adjectiv albiu
albúĭ (vest) și -íŭ (est) adj. Rar. Cam alb. adjectiv albuĭ
albíu (rar) adj. m., f. albíe; pl. m. și f. albíi adjectiv albiu
albiu a. albicios: un râu albiu de stele AL. adjectiv albiu
ALBÍU, -ÍE, albii, adj. (Rar) Albicios. – Alb + suf. -iu. adjectiv albiu
ALBÍU, -ÍE, albii, adj. (Rar) Albicios. Albiul nor se duce. NEGRUZZI, S. II 132. ◊ (Adverbial) El zărește... O biserică măreață, Strălucind albiu prin ceață. ALECSANDRI, P. II 34. adjectiv albiu
albiu adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | albiu | albiul | albie | albia |
plural | albii | albiii | albii | albiile | |
genitiv-dativ | singular | albiu | albiului | albii | albiei |
plural | albii | albiilor | albii | albiilor |