ALBITORÍE, albitorii, s. f. Secție într-o întreprindere textilă, în care se albesc produsele prin distrugerea pigmenților naturali ai fibrelor. – Din albitor + suf. -ie. substantiv femininalbitorie
albitoríe s. f., art. albitoría, g.-d. art. albitoríei; pl. albitoríi, art. albitoríile substantiv femininalbitorie
ALBITORÍE, albitorii, s. f. Secție într-o întreprindere textilă în care se albesc produsele prin distrugerea pigmenților naturali ai fibrelor – Albitor + suf. -ie. substantiv femininalbitorie
ALBITORÍE, albitorii, s. f. Secție într-o întreprindere textilă, în care se dă produselor o culoare albă prin distrugerea pigmenților naturali ai fibrelor. substantiv femininalbitorie
albitorie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | albitorie | albitoria |
plural | albitorii | albitoriile | |
genitiv-dativ | singular | albitorii | albitoriei |
plural | albitorii | albitoriilor |