ALBITÓR, -OÁRE, albitori, -oare, s. m. și f. Muncitor care lucrează într-o albitorie. – Din albi + suf. -tor. substantiv masculin și femininalbitor
ALBITÓR, -OÁRE, albitori, -oare, s. m. și f. Muncitor care lucrează într-o albitorie. – Albi + suf. -tor. substantiv masculin și femininalbitor
albitoáre s. f., g.-d. art. albitoárei; pl. albitoáre substantiv masculin și femininalbitoare
albitor substantiv masculin și feminin | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | albitor | albitorul | albitoare | albitoarea |
plural | albitori | albitorii | albitoare | albitoarele | |
genitiv-dativ | singular | albitor | albitorului | albitoare | albitoarei |
plural | albitori | albitorilor | albitoare | albitoarelor |