albinism definitie

ALBINÍSM s.n. Insuficiență congenitală de pigmentație a pielii, a părului sau a irisului. ♦ Decolorare a frunzelor unor plante, datorită lipsei de materii colorante. [< fr. albinisme, cf. lat. albus – alb]. substantiv neutrualbinism

ALBINÍSM s. n. 1. anomalie congenitală în depigmentarea pielii și părului sau a irisului. 2. absență a clorofilei în frunze. (< fr. albinisme) substantiv neutrualbinism

ALBINÍSM s. n. Lipsă de pigmenți în celulele inferioare ale pielii, manifestată prin culoarea albicioasă a pielii și a părului și uneori prin culoarea roșiatică a irisului. ♦ Insuficiență de materii colorante la plante, manifestată prin decolorarea totală sau parțială a frunzelor. – Fr. albinisme. substantiv neutrualbinism

albinísm s. n. substantiv neutrualbinism

albinism n. caracterul fizic al unui albino. Cei afectați de albinism suportă cu anevoie razele soarelui. substantiv neutrualbinism

*albinízm n. (d. albinos). O boală care face să se descoloreze [!] pelea [!] și păru și să se înroșească ochiĭ. Negriĭ bolnavĭ de albinizm aŭ pete albe pe pele. Sînt și animale bolnave de albinizm (șoaricĭ albĭ, ĭepurĭ albĭ, merle albe, corbĭ albĭ, elefanțĭ albĭ). Sînt chear [!] și vegetale bolnave de această boală (lipsa de clorofilă). substantiv neutrualbinizm

ALBINÍSM s. n. Anomalie congenitală care constă în lipsa totală sau parțială de pigmenți în celulele inferioare ale pielii, manifestată prin culoarea albicioasă a pielii și a părului și uneori prin culoarea roșiatică a irisului. ♦ Insuficiență de materii colorante la plante, manifestată prin decolorarea totală sau parțială a frunzelor. – Din fr. albinisme. substantiv neutrualbinism

ALBINÍSM s. n. Insuficiență nativă de pigmentație, care se manifestă prin culoarea albicioasă a pielii și a părului și uneori prin culoarea roșiatică a irisului. ♦ Insuficiență de materii colorante la plante, manifestată prin decolorare totală sau parțială a frunzelor. substantiv neutrualbinism