Alege sensul dorit: albina -substantiv feminin albina -verb

albina definitie

credit rapid online ifn

albínă (albíne), s. f.1. Insectă care produce miere și ceară. – 2. Specie de orhidee (Ophrys cornuta). – Mr. alvină, megl. albină, istr. albire. Lat. alvῑna „stup”, der. de la alvus (Pușcariu 59; Candrea-Dens., 48; REW 393). Pentru a explica semantismul, DAR se referă la alb. bletë „stup” și „albină”. Trebuie probabil să se plece de la o expresie (musca)alvina, unde alvina îndeplinește firesc funcția adj.; mai tîrziu, a ajuns s., ca în cazul lui (asinus) onagrarius, orbus(oculis) și în multe alte cazuri. Muscă, avînd sensul de „roi” este curent în apicultură. Der. albinar, s. m. (apicultor); albinărel, s. m. (pasăre); albinărie, s. f. (roi; apicultură); albinărit, s. n. (apicultură); albinet, s. n. (mulțime de albine, roi). substantiv femininalbină

albínă s. f., g.-d. art. albínei; pl. albíne substantiv femininalbină

credit rapid online ifn

ALBÍNĂ, albine, s. f. 1. Insectă al cărei abdomen este prevăzut cu un ac veninos; trăiește în roiuri organizate, producând miere și ceară (Apis mellifica). 2. Plantă erbacee ale cărei flori seamănă cu o albină (Ophrys cornuta). – Lat. alvina „stup”. substantiv femininalbină

albină f. 1. insectă care produce miere și ceară; 2. plantă cu flori frumoase dispuse în spic, semănând foarte mult cu o albină (Ophrys cornuta). [Lat. ALVINA, stup: numele locuinței trecând asupra insectei, ca macedo-românul stup, albină]. substantiv femininalbină

ALBÍNĂ, albine, s. f. 1. Insectă din familia apidelor, cu aparatul bucal adaptat pen­tru supt și lins, iar cu picioarele posterioare pentru strângerea polenului, cu abdomenul prevăzut cu un ac veninos și care trăiește în familii, producând miere și ceară; muscă (Apis mellifera). 2. Plantă erbacee cu frunze lanceolate și cu flori violacee, dispuse în spic, asemănătoare cu o albină (1) (Ophrys cornuta).Lat. alvina „stup”. substantiv femininalbină

albínă f., pl. e (lat. pop. alvina, cl. alvearium, stup, d. alvus, stup, roĭ. V. albie). Un fel de muscă imenopteră maĭ mare care produce mĭere și ceară și pe care oameniĭ o îngrijesc ținînd-o în stup, unde ĭa [!] trăĭește cu semenele eĭ ca într' o republică supt conducerea uneĭ albine maĭ marĭ numite matcă saŭ regină. (Trîntoriĭ îs albinele masculine. În partea din apoĭ [!] albinele aŭ un ac veninos, cu care împung cînd îs furioase și care maĭ tot-de-a-una rămîne în împunsătură și cauzează o unflătură foarte dureroasă). Harnic ca o albină, foarte harnic. V. bondar, gărgăun, vespie [!]. substantiv femininalbină

ALBÍNĂ, albine, s. f. 1. Insectă din familia himenopterelor, al cărei abdomen este prevăzut cu un ac veninos; trăiește în roiuri organizate, producînd miere și ceară (Apis mellifica). Albina... suge nectarul din potire. DEȘLIU, G. 51. O albină trece ca un fir de aur prin soare, drept pe lingă pălărioara lui de paie, pe lîngă părul bălai, aproape alb. SADOVEANU, O. III, 22S. Priviră... cum albinele culegeau ceara și adunau mierea. ISPIRESCU, L. 381. Și albinele-aduc miere, aduc colb mărunt de aur. EMINESCU, O. I 87. ♦ (Metaforic, cu aluzie la hărnicia albinei) Și părăgineala și bălăriilel ți le plivesc albinele-albastre [muncitorii] Ca nădejdile și zările noastre! DEȘLIU, G. 14. 2. Plantă erbacee ale cărei flori, dispuse într-un spic, seamănă cu o albină; crește primăvara prin locuri cu iarbă, la marginea pădurilor (Ophrys cornuta). substantiv femininalbină

!lúpul-albínelor (insectă) s. m. art. substantiv femininlupul-albinelor

mólie-de-albíne v. mólia-albínelor substantiv femininmolie-de-albine

!mólia-albínelor (fluture) (-li-a-) s. f. art./mólie-de-albíne (-li-e-) s. f., g.-d. art. móliei-albínelor/móliei-de-albíne substantiv femininmolia-albinelor

știi bancul cu albinele? expr. (iron.aluzie la interj. „roiu!”) pleacă de aici!, fugi! substantiv femininștiibanculcualbinele

vacs albina cremă caramel / crema puca expr. v. vacs. substantiv femininvacsalbinacremăcaramel

ALBINÁ, albinez, vb. I. Refl. (Reg.) A se face ziuă. – Din alb2. verbalbina

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluialbina

albina  substantiv feminin infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)albina albinare albinat albinând singular plural
albinând albinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) albinez (să)albinez albinam albinai albinasem
a II-a (tu) albinezi (să)albinezi albinai albinași albinaseși
a III-a (el, ea) albinea (să)albinai albina albină albinase
plural I (noi) albinăm (să)albinăm albinam albinarăm albinaserăm
a II-a (voi) albinați (să)albinați albinați albinarăți albinaserăți
a III-a (ei, ele) albinea (să)albineze albinau albina albinaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z