albime definitie

credit rapid online ifn

ALBÍME, albimi, s. f. (Rar) Albeață (1). – Din alb2 + suf. -ime. substantiv femininalbime

albíme (rar) s. f., g.-d. art. albímii; pl. albími substantiv femininalbime

credit rapid online ifn

albime f. față albă: nici marmura cioplită albimea ta nu ’ntrece AL. substantiv femininalbime

ALBÍME, albimi, s. f. (Rar) Albeață (1). – Alb + suf. -ime. substantiv femininalbime

ALBÍME, albimi, s. f. (Rar) Culoare albă, albeață (1). Iazul singur rămase negru, într-un cearcăn de albime. SADOVEANU, F. J. 443. Nici marmura cioplită albimea ta nu-ntrece. ALECSANDRI, P» III 71. substantiv femininalbime

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluialbime

albime  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular albime albimea
plural albimi albimile
genitiv-dativ singular albimi albimii
plural albimi albimilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z