albiciúne f. Vechĭ Calitatea de a fi alb. substantiv feminin albiciune
albiciúne (fam.) s. f., g.-d. art. albiciúnii substantiv feminin albiciune
ALBICIÚNE s. f. (Fam.) Albeață. – Alb + suf. -iciune. substantiv feminin albiciune
albiciune substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | albiciune | albiciunea |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | albiciuni | albiciunii |
plural | — | — |