albiciúne f. Vechĭ Calitatea de a fi alb. substantiv feminin albiciune
albiciúne (fam.) s. f., g.-d. art. albiciúnii substantiv feminin albiciune
ALBICIÚNE s. f. (Fam.) Albeață. – Alb + suf. -iciune. substantiv feminin albiciune
| albiciune substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | albiciune | albiciunea |
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | albiciuni | albiciunii |
| plural | — | — | |