ALBICIÓS, -OÁSĂ, albicioși, -oase, adj. Care bate în alb. – Din alb2 + suf. -ic-ios. adjectiv albicios
albicĭós, -oásă adj. (d. albit). Cam alb, care bate' n alb. adjectiv albicĭos
albiciós adj. m., pl. albicióși; f. albicioásă, pl. albicioáse adjectiv albicios
albicios a. puțin alb, care bate în alb: materie albicioasă. adjectiv albicios
ALBICIÓS, -OÁSĂ, albicioși, -oase, adj. Care bate în alb; (rar) albiu, albui, alburiu. – Alb + suf. -icios. adjectiv albicios
ALBICIÓS, -OÁSĂ, albicioși, -oase, adj. De o culoare care se apropie de alb, care bate în alb. Luna scăpata, gonită de luceafărul albicios al dimineții. ODOBESCU, S. I 145. Dunga mare, albicioasă de pe cer, numită de învățați calea lactee, se cheamă In popor « drumul robilor ». ȘEZ. I 233. adjectiv albicios
| albicios adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | albicios | albiciosul | albicioasă | albicioasa |
| plural | albicioși | albicioșii | albicioase | albicioasele | |
| genitiv-dativ | singular | albicios | albiciosului | albicioase | albicioasei |
| plural | albicioși | albicioșilor | albicioase | albicioaselor | |