ALBATRÓS s.m. Pasăre marină cu aripi mari, cu cioc gros și încovoiat, care trăiește în emisfera australă. [< fr. albatros]. substantiv masculin albatros
ALBATRÓS s. m. pasăre palmipedă marină cu aripi mari, cu cioc gros și încovoiat. (< fr. albatros) substantiv masculin albatros
ALBATRÓS, albatroși, s. m. Pasăre marină, asemănătoare cu pescărușul, dar mult mai mare decât acesta (Diomedea exulans) – Fr. albatros. substantiv masculin albatros
*albatrós m. (fr. albatros, d. engl. albatros, nume aplicat întîĭ fregateĭ de mare [o pasăre], apoĭ albatrosuluĭ, și care e un cuv. stricat de Englejĭ din sp. și pg. alcatraz, albatros). O mare pasăre palmipedă din mările australe cu ciocu ca de vultur. substantiv masculin albatros
albatrós (-ba-tros) s. m., pl. albatróși substantiv masculin albatros
albatros m. 1. mare pasere palmipedă din mările australe; 2. nume dat unui avion german care arunca bombe explozibile. substantiv masculin albatros
ALBATRÓS, albatroși, s. m. Pasăre marină, asemănătoare cu pescărușul, dar mult mai mare decât acesta, de culoare albă, cu aripile lungi, înguste și negre la vârf (Diomedea exulans). – Din fr. albatros. substantiv masculin albatros
ALBATRÓS, albatroși, s. m. Cea mai mare pasăre marină care trăiește în emisfera australă, cu aripi mari, cu cioc gros și adus, foarte lacomă; este una dintre cele mai bune zburătoare, avînd aspectul unui pescăruș uriaș. substantiv masculin albatros
albatros substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | albatros | albatrosul |
plural | albatroși | albatroșii | |
genitiv-dativ | singular | albatros | albatrosului |
plural | albatroși | albatroșilor |