ALBANÉZ, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Albania. ◊ (s. f.) limbă indo-europeană vorbită în Albania. (< fr. albanis, it. albanese) adjectivalbanez
ALBANÉZ, -Ă, albanezi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține Albaniei sau populației ei, privitor la Albania sau la populația ei. ♦ (Substantivat, f.) Limba albaneză. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Albaniei. – Fr. albanais (it. albanese). adjectivalbanez
albanéz adj. m., s. m., pl. albanézi; adj. f., s. f. albanéză, pl. albanéze adjectivalbanez
ALBANÉZ1, -Ă, albanezi, -e, adj. Care aparține albanezilor sau Republicii Populare Albania. Cetățean albanez. Limba albaneză. adjectivalbanez
ALBANÉZ2, -Ă, albanezi, -e, s. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Republicii Populare Albania. adjectivalbanez
ALBANÉZ, -Ă, albanezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Albaniei; arbănaș. 2. Adj. Care aparține Albaniei sau albanezilor (1), privitor la Albania sau la albanezi; arvanit. ♦ (Substantivat, f.) Limba albaneză. – Din fr. albanais, it. albanese. adjectivalbanez
Albanezi m. pl. popor de neam trac, numiți de ei înșiși Skipetari, de Greci Arvaniți și de Turci Arnăuți sunt în număr de aproape 2 mil., împărțiți în două ramuri: TOSKI la S. și GHEGI la N. adjectivalbanezi
albanez adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | albanez | albanezul | albaneză | albaneza |
plural | albanezi | albanezii | albaneze | albanezele | |
genitiv-dativ | singular | albanez | albanezului | albaneze | albanezei |
plural | albanezi | albanezilor | albaneze | albanezelor |