albăstrui s. m. invar. (iron.) lucrător al Securității, al poliției politice comuniste adjectiv albăstrui
ALBĂSTRÚI, -ÚIE, albăstrui, adj. Albăstriu. – Din albastru2 + suf. -ui. adjectiv albăstrui
albăstrúĭ (vest) și -íŭ (est) adj. Cam albastru. adjectiv albăstruĭ
albăstrúi adj. m., f. albăstrúie; pl. m. și f. albăstrúi adjectiv albăstrui
ALBĂSTRÚI, -ÚIE, albăstrui, adj. Albăstriu. – Albastru + suf. -ui. adjectiv albăstrui
ALBĂSTRÚI, -ÚIE, albăstrui, adj. Albăstriu. Cu pielea de pe față așa de subțire, încit i se numărau vinele albăstrui urzite în curmezișul tîmplelor. DELAVRANCEA, S. 58. Sub forma unui abur albăstrui. ȘEZ. III 237. adjectiv albăstrui
| albăstrui | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | albăstrui | albăstruiul | albăstruie | albăstruia |
| plural | albăstrui | albăstruii | albăstrui | albăstruile | |
| genitiv-dativ | singular | albăstrui | albăstruiului | albăstrui | albăstruii |
| plural | albăstrui | albăstruilor | albăstrui | albăstruilor | |