alarmare definitie
- Vezi aici mai multe sinonime alarmare
- Vezi aici mai multe rime alarmare
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cu al
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cu ala
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cu re
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cu are
ALARMÁRE s.f. Acțiunea de a (se) alarma. [< alarma]. substantiv femininalarmare
ALARMÁRE, alarmări, s. f. Acțiunea de a (se) alarma. substantiv femininalarmare
alarmáre s. f., g.-d. art. alarmắrii; pl. alarmắri substantiv femininalarmare
ALARMÁRE, alarmări, s. f. Acțiunea de a (se) alarma și rezultatul ei. – V. alarma. substantiv femininalarmare
ALARMÁRE, alarmări, s. f. Acțiunea de a (s e) a l a r m a și rezultatul ei; alarmă. V. panică. O clipă de distracție, uitarea unui nume îi dădeau fiori de spaimă și toată figura lui lua o expresie de neliniște și de alarmare, ca-n fața unei mari primejdii. VLAHUTA, O. A. III 195. substantiv femininalarmare
ALARMÁ vb. I. 1. refl., tr. A (se) neliniști. ♦ A (se) înfricoșa; a (se) speria. 2. tr. A da alarma; a pune în stare de alarmă. [< fr. alarmer]. verb tranzitivalarma
ALARMÁ vb. I. tr., refl. a (se) înfricoșa; a (se) alerta. II. tr. a da alarma, a pune în stare de alarmă (1). (< fr. alarmer) verb tranzitivalarma
alarmá (a ~) vb., ind. prez. 3 alarmeáză verb tranzitivalarma
alarmà v. a da alarma, a speria. verb tranzitivalarmà
ALARMÁ, alarmez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) neliniști, a (se) speria. ♦ Tranz. A pune în stare de atenție mare, de pregătiri. A alarmat tabăra. – Fr. alarmer. verb tranzitivalarma
ALÁRMÁ, alarmez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) neliniști, a (se) îngrijora. ♦ Tranz. A pune în stare de alertă, de pregătiri, a da alarma (la apropierea unei primejdii). – Din fr. alarmer. verb tranzitivalarma
ALARMÁ, alarmez, vb. I. Refl. A se neliniști, a se speria, a se lăsa cuprins de panică (față de amenințarea unei primejdii). În fond, a urmat el... nu trebuie să se alarmeze nimeni. SADOVEANU; N. F. 175. ◊ T r a n z. Închipuirea lui îi înfățișează primejdii, tablouri fioroase, al căror aspect îi alarmează conștiința. VLAHUTĂ, O. A. III 137. verb tranzitivalarma
*alarméz v. tr. (fr. alarmer). Umplu de alarmă, de îngrijorare. verb tranzitivalarmez
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluialarmare
| alarmare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | alarmare | alarmarea |
| plural | alarmări | alarmările | |
| genitiv-dativ | singular | alarmări | alarmării |
| plural | alarmări | alarmărilor | |