reduceri si promotii 2018
Definitie alarma - ce inseamna alarma - Dex Online
Alege sensul dorit: alarma - substantiv feminin alarma - verb tranzitiv

alarma definitie

alármă s. f., g.-d. art. alármei; pl. alárme substantiv feminin alarmă

alarmă f. 1. strigăt sau semnal pentru a chema la arme: și clopote de alarmă răsună răgușit EM.; 2. spaimă neașteptată. substantiv feminin alarmă

ALÁRMĂ s.f. 1. Anunțare a unei primejdii, a unei nenorociri iminente etc.; mijlocul prin care se face anunțarea acestei primejdii. ♦ Semnal, chemare pentru a lua armele. 2. Neliniște; spaimă. [< fr. alarme < it. all'arme – la arme]. substantiv feminin alarmă

ALÁRMĂ s. f. 1. anunțare a unui pericol iminent care necesită măsuri urgente. ◊ semnal, chemare pentru a lua armele. 2. (fig.) neliniște, teamă; alertă. (< fr. alarme) substantiv feminin alarmă

ALÁRMĂ, alarme, s. f. 1. Anunțare a unei primejdii sau calamități care amenință populația; semnal prin care se anunță asemenea primejdii. ◊ Alarmă aeriană = semnal prin care, în timp de război, se anunță apropierea avioanelor inamice. 2. Neliniște, spaimă de care este cuprins cineva la apropierea unei primejdii. – Fr. alarme. substantiv feminin alarmă

*alármă f., pl. e (fr. alarme d. it. allarme, adică „la armă”). Strigăt, semnal orĭ sunet grăbit p. a chema la rezistență (la luptă): a da, a suna alarma. Fig. Neliniște, îngrijorare pricinuită de apropierea primejdiiĭ. V. larmă și trivogă. substantiv feminin alarmă

ALÁRMĂ, alarme, s. f. 1. Anunțare a unei primejdii sau calamități care amenință populația; semnal prin care se anunță asemenea primejdii. 2. Neliniște, teamă, spaimă de care este cuprins cineva la apropierea unei primejdii. – Din fr. alarme. substantiv feminin alarmă

ALÁRMĂ, alarme, s. f. 1. (Adesea în legătură cu verbele « a da» sau « a suna ») Anunțare a unei primejdii sau a unei calamități care amenință populația; semnal (de sirene, sunete de clopote etc.) prin care se anunță asemenea primejdii. El a dat alarma pentru foc. DAVIDOGLU, M. 93. Pe la ceasul amiezii... se dădu alarma. CAMILAR, N. I 196. Clopote de-alarmă răsună răgușit. EMINESCU, O. I 62. ◊ Fig. Doar cîinii... simt cît de mare e primejdia și... dau alarma, plîngînd îndelung. BOGZA, C. O. 345. Alarmă aeriană = semnal de alarmă prin care, în timp de război, se anunță apropierea avioanelor inamice. 2. Neliniște, spaimă, panică de care este cuprins cineva la apropierea (reală sau presupusă) a unei primejdii. Alarmă nejustificată. ◊ (Prin exagerare) Trebuia să plec. Cînd m-am ridicat de pe scaun... d-na Timotin adresă bărbatului ei un « Nicule! » speriat. Timotin îmi traduse... alarma ei. Era hotărît între dînșii... să mă oprească... la masă. IBRĂILEANU, A. 133. substantiv feminin alarmă

ALARMÁ vb. I. 1. refl., tr. A (se) neliniști. ♦ A (se) înfricoșa; a (se) speria. 2. tr. A da alarma; a pune în stare de alarmă. [< fr. alarmer]. verb tranzitiv alarma

ALARMÁ vb. I. tr., refl. a (se) înfricoșa; a (se) alerta. II. tr. a da alarma, a pune în stare de alarmă (1). (< fr. alarmer) verb tranzitiv alarma

ALARMÁ, alarmez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) neliniști, a (se) speria. ♦ Tranz. A pune în stare de atenție mare, de pregătiri. A alarmat tabăra.Fr. alarmer. verb tranzitiv alarma

alarmá (a ~) vb., ind. prez. 3 alarmeáză verb tranzitiv alarma

alarmà v. a da alarma, a speria. verb tranzitiv alarmà

ALÁRMÁ, alarmez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) neliniști, a (se) îngrijora. ♦ Tranz. A pune în stare de alertă, de pregătiri, a da alarma (la apropierea unei primejdii). – Din fr. alarmer. verb tranzitiv alarma

ALARMÁ, alarmez, vb. I. Refl. A se neliniști, a se speria, a se lăsa cuprins de panică (față de amenințarea unei primejdii). În fond, a urmat el... nu trebuie să se alarmeze nimeni. SADOVEANU; N. F. 175. ◊ T r a n z. Închipuirea lui îi înfățișează primejdii, tablouri fioroase, al căror aspect îi alarmează conștiința. VLAHUTĂ, O. A. III 137. verb tranzitiv alarma

*alarméz v. tr. (fr. alarmer). Umplu de alarmă, de îngrijorare. verb tranzitiv alarmez

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului alarma

alarma   substantiv feminin infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) alarma alarmare alarmat alarmând singular plural
alarmând alarmați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) alarmez (să) alarmez alarmam alarmai alarmasem
a II-a (tu) alarmezi (să) alarmezi alarmai alarmași alarmaseși
a III-a (el, ea) alarmea (să) alarmai alarma alarmă alarmase
plural I (noi) alarmăm (să) alarmăm alarmam alarmarăm alarmaserăm
a II-a (voi) alarmați (să) alarmați alarmați alarmarăți alarmaserăți
a III-a (ei, ele) alarmea (să) alarmeze alarmau alarma alarmaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z