alambica definitie

ALAMBICÁ vb. I. tr. (Rar) 1. A distila cu alambicul. 2. (Fig.) A face prea subtil, greu de înțeles; a subtiliza. [< fr. alambiquer]. verb tranzitivalambica

ALAMBICÁ vb. tr. 1. a distila cu alambicul. 2. (fig.) a complica inutil. (< fr. alambiquer) verb tranzitivalambica

ALAMBICÁ, alambichez, vb. I. Tranz. A distila cu ajutorul unui alambic. ♦ Fig. A face prea subtil, greu de înțeles, complicat. – Fr. alambiquer. verb tranzitivalambica

alambicá (a ~) vb., ind. prez. 3 alambicheáză verb tranzitivalambica

ALAMBICÁ, alambichez, vb. I. Tranz. A distila cu ajutorul alambicului. ♦ Fig. A face prea subtil, greu de înțeles, excesiv de rafinat, complicat. – Din fr. alambiquer. verb tranzitivalambica

*alambichéz, a -cá v. tr. (d. alambic; fr. alambiquer). Trec pin [!] alambic. Fig. Analizez prea amănunțit, fac cu prea multă atențiune și muncă. V. migălesc. verb tranzitivalambichez

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluialambica

alambica  verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)alambica alambicare alambicat alambicând singular plural
alambicând alambicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) alambichez (să)alambichez alambicam alambicai alambicasem
a II-a (tu) alambichezi (să)alambichezi alambicai alambicași alambicaseși
a III-a (el, ea) alambichea (să)alambicai alambica alambică alambicase
plural I (noi) alambicăm (să)alambicăm alambicam alambicarăm alambicaserăm
a II-a (voi) alambicați (să)alambicați alambicați alambicarăți alambicaserăți
a III-a (ei, ele) alambichea (să)alambicheze alambicau alambica alambicaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z