alamán1 (nume etnic) adj. m., s. m., pl. alamáni; adj. f., s. f. alamánă, pl. alamáne adjectivalaman
ALAMÁN, -Ă, alamani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Numele unor triburi germanice care au trăit (în sec. III-VI) în regiunea Rinului; (și la sg.) persoană care făcea parte din aceste triburi. 2. Adj. Care aparține alamanilor (1), privitor la alamani. [Var.: alemán, -ă s. m. și f., adj.] – Din germ. Alemanne, fr. Alamans. adjectivalaman
alamán2 (unealtă de pescuit) s. n., pl. alamáne substantiv neutrualaman
ALAMÁN, alamane, s. n. Unealtă de pescuit alcătuită dintr-un sac central și mai multe fâșii de plasă cu care se încercuiesc și se adună bancurile de pești marini. – Et. nec. substantiv neutrualaman
alaman adjectiv | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | alaman | alamanul |
plural | alamane | alamanele | |
genitiv-dativ | singular | alaman | alamanului |
plural | alamane | alamanelor |
alaman adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | alaman | alamanul | alamană | alamana |
plural | alamani | alamanii | alamane | alamanele | |
genitiv-dativ | singular | alaman | alamanului | alamane | alamanei |
plural | alamani | alamanilor | alamane | alamanelor |