alămar definitie

ALĂMÁR, alămari, s. m. Persoană care lucrează sau vinde obiecte de alamă. – Din alamă + suf. -ar. substantiv masculinalămar

alămár m. (d. alama). Care lucrează orĭ vinde lucrurĭ de alamă. substantiv masculinalămar

alămár s. m., pl. alămári substantiv masculinalămar

alămar m. cel ce face sau vinde alămuri. substantiv masculinalămar

ALĂMÁR, alămari, s. m. Meseriaș care lucrează obiecte de alamă (1). ♦ Negus­tor de alămuri. – Alamă + suf. -ar. substantiv masculinalămar

ALĂMÁR, alămari, s. m. Persoană care lucrează sau vinde obiecte de alamă. substantiv masculinalămar

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluialămar

alămar   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alămar alămarul
plural alămari alămarii
genitiv-dativ singular alămar alămarului
plural alămari alămarilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z