ajutori definitie

credit rapid online ifn

ajutór (ajutoáre), s. n.1. Sprijin. – 2. Persoană care ajută, auxiliar. – 3. Locțiitor, adjunct. Mr. ağutor, megl. jutor. Lat. adiūtōrium (Cipariu, Gram., 62; Pușcariu 53; Candrea-Dens., 35; REW 173; DAR; Rosetti, I, 162); cf. prov. ajutori.Der. ajutora, vb., pe care DAR îl consideră a fi reprezentant al unui lat. *adiūtŭlāre, și Candrea al lui *adiūtōriāre, ambele fiind de prisos, deoarece vb. se explică prin mijloacele interne ale rom.; ajutori, vb. (a ajuta); ajutorie, s. f. (ajutor, asistență); ajutorință, s. f. (ajutor; contribuție impusă în Mold., în sec. XVIII, cu caracter tranzitoriu); ajutornic, adj. (milostiv); neajutorat, adj. (lipsit de ajutor). substantiv masculin și femininajutor

ajutor, ajutoare s. n. (pub.) donație în haine, alimente, medicamente venită din străinătate, în special după Revoluția din decembrie 1989 substantiv masculin și femininajutor

credit rapid online ifn

AJUTÓR1, ajutoare, s. n. Sprijin, participare la efortul cuiva; îndrumare (în împrejurări dificile). ◊ Expr. A fi de ajutor sau a veni în ajutor (cuiva) = a fi de folos (cuiva). ♦ Drept bănesc acordat salariaților în cazul pierderii temporare a capacității de muncă. ♦ Sprijin bănesc. ♦ (Cu valoare de interjecție) Strigăt al celor care se află în primejdie. – Lat. adjutorium. substantiv masculin și femininajutor

AJUTÓR2, -OÁRE, ajutori, -oare, s. m. și f. Persoană care ajută alteia într-o activitate oarecare (secondând-o și subordonându-i-se). – Lat. adjutorium. substantiv masculin și femininajutor

ajutór n., pl. oáre și urĭ (lat. adjutorium). Acțiunea de a ajuta: a chema, a veni, a sări în ajutor cuĭva, a-ĭ aduce ajutor. Persoană care ajută (după fr. adjoint, adjunct, orĭ aide, ajutor): primaru și ajutoarele luĭ (nu ajutoriĭ!). Un bir numit și ajutorință (sec. 18). Ajutor! strigăt de cerut ajutor (adică: sărițĭ în ajutor, dați-mĭ ajutor!). – Fem. d. ajutor (de primar, de ex.) nu e ajutoare, ci ajutătoare saŭ (maĭ bine!) tot ajutor, s. n. ca sprijin, reazem ș. a. Cp. cu membru, meșter și șef. substantiv masculin și femininajutor

ajutór1 (persoană) (rar) s. m., pl. ajutóri substantiv masculin și femininajutor

!ajutór2 (sprijin, persoană) s. n., pl. ajutoáre substantiv masculin și femininajutor

ajutor n. 1. ușurare de sarcini: cheamă în ajutor pe Turci; 2. tovarăș de muncă: ajutor de primar. [Lat. ADJUTORIUM]. substantiv masculin și femininajutor

AJUTÓR, -OÁRE, ajutori, -oare, s. m. și f., s.n. 1. S.m și f. Persoană care ajută pe alta într-o activitate oarecare (secondând-o și subordonându-i-se). 2. S. n. Sprijin, participare la efortul cuiva; îndrumare (în împrejurări dificile); asistență acordată cuiva; ajutorință. ◊ Expr. A fi de (sau a veni, a sta în) ajutor (cuiva) = a fi de folos (cuiva), a-l sprijini. ♦ Drept bănesc acordat salariaților în cazul pierderii temporare a capacității de muncă. ♦ Sprijin bănesc. ♦ (Cu valoare de interjecție) Strigăt al celor care se află în primejdie. – Lat. adjutor, adjutorium. substantiv masculin și femininajutor

AJUTÓR1, ajutoare, s. n. Sprijin, asistență, participare la efortul cuiva, îndrumare (în împrejurări dificile). Marele ajutor al Uniunii Sovietice, condiție esențială pentru construirea socialismului – ajutor ideologic, politic, economic și tehnic – întărește poziția noastră față de planurile imperialiste de jaf și de înrobire și ne asigură o bază trainică de dezvoltare socialistă. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 259. ◊ L o c. adv. Cu ajutorul... = cu sprijinul..., prin intermediul... ◊ E x p r. A fi (cuiva) de ajutor sau a veni (cuiva) în ajutor = a fi de folos (cuiva). O hartă marină, atîrnată pe un perete în fața lui, îi veni în ajutor. BART, E. 270. Murgule, murguțul meu, Datu-mi-te-a taică-tău Ca să-mi fii de ajutor La nevoie și la zor.. ȚEODORESCU, P. P. 583. A da (sau a cere, rar a pune) o mînă de ajutor = a da (sau a cere etc.) sprijin. Furnalistul Ioviță începe a povesti că lor le-a fost și mai greu. Dar le-au dat o mînă de ajutor soldații sovietici. CĂLUGĂRU, O. P. 444. Face, să dai o mină, de ajutor, lui Frimu. 'GALAN, Z. R. 393 ♦ Drept bănesc acordat salariaților în caz de pierdere temporară a capacității de muncă. Ajutor de boală. Ajutor de naștere. ♦ Sprijin bănesc. ♦ Casă de ajutor reciproc v. casă. ♦ (Cu valoare de interjecție) Strigăt al celor care se află în primejdie. substantiv masculin și femininajutor

AJUTÓR2, -OÁRE, ajutori, -oare, s. m. și f. Persoană care ajută alteia într-o activitate oarecare, care secundează pe un muncitor principal căruia îi este subordonat (și al cărui locțiitor este). V. adjunct. Șmecherie porni cu Badea pe tractor și cu plugul după el. În drum îl luaseră și pe ajutor, un om mai bătrîn. DUMITRIU, V. L. 130. Ca să plătească un ajutor, nu-i dădea mîna și nu avea încredere. PAS, Z. I 164. Pe cînd băiatul scîncea încă, ajutoarele îl desfăcură. SADOVEANU, O. VI 114. ◊ (Cu determinări introduse prin prep. « de », rar cu elipsa prepoziției) Ajutor de maistru. Ajutor de secretar.Bela Borodina... are 19 ani și-i ajutor-inginer într-o fabrică chimică. SAHIA, U.R.S.S. 195. substantiv masculin și femininajutor

ajutoáre s. f., g.-d. art. ajutoárei; pl. ajutoáre substantiv masculin și femininajutoare

!prim ajutór (ajutor medical imediat) adj. + s. n. substantiv masculin și femininprimajutor

timbru de ajutor expr. (friz., înv.) bacșiș. substantiv masculin și feminintimbrudeajutor

ajutor de băgător în seamă expr. persoană cu un rol insignifiant într-o instituție substantiv masculin și femininajutordebăgătorînseamă

AJUTORÍ vb. IV. v. ajutora. verb tranzitivajutori

AJUTORÁ, ajutorez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) ajuta, a (se) sprijini (din punct de vedere material). [Var.: ajutorí vb. IV] – Din ajutor. verb tranzitivajutora

AJUTORÍ vb. IV v. ajutora. verb tranzitivajutori

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiajutori

ajutori  verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)ajutori ajutorire ajutorit ajutorind singular plural
ajutorind ajutoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ajutoresc (să)ajutoresc ajutoream ajutorii ajutorisem
a II-a (tu) ajutorești (să)ajutorești ajutoreai ajutoriși ajutoriseși
a III-a (el, ea) ajutorește (să)ajutoreai ajutorea ajutori ajutorise
plural I (noi) ajutorim (să)ajutorim ajutoream ajutorirăm ajutoriserăm
a II-a (voi) ajutoriți (să)ajutoriți ajutoreați ajutorirăți ajutoriserăți
a III-a (ei, ele) ajutoresc (să)ajutorească ajutoreau ajutori ajutoriseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z