ajuna definitie

2) ajún și -éz v. intr. (a 4 și lat. ajúno îld. ejúno și jejúno, -áre, id. V. dejun). Postesc de tot, nu mănînc de loc: bătrîna ajună (Agrb. Înt. 115). verbajun

ajuna, ajunez v. i. 1. (deț.) a fi pedepsit, a sta la carceră 2. a nu avea / a nu întreține relații sexuale verbajuna

AJUNÁ, ajunez, vb. I. Intranz. (În practicile religioase) A ține post complet. ♦ Fig. A răbda de foame. – Lat. *adjunare. verbajuna

ajuná, ajun, vb. intranz. – A nu mânca nimic într-o zi, dar mai ales în zi de post. – Lat. ajunare < jejunare (Felecan 2011: 269); Cuv. rom. preluat în magh. (aszunál) (Bakos 1982). verbajuna

ajuná (a ~) vb., ind. prez. 3 ajuneáză verbajuna

ajunà v. a nu mânca, a posti. [Lat. ADJEJUNARE]. verbajunà

AJUNÁ, ajunez, vb. I. Intranz. 1. (În practicile religioase) A nu mânca nimic, a ține post complet. 2. Fig. A răbda de foame. – Lat. *adjunare. verbajuna

AJÚNÁ, ajunez, vb. I. I n t r a n z. (Regional) (în practicile religioase) A se abține de la orice mîncare, a ține post complet. Cît fuseși la mă-ta fată, Postii săptămîna toată... Dumineca ajunai, Pînă mi te căpătai. TEODORESCU, P. P. 271. ♦ F i g. A răbda de foame. Cine ar putea spune... zilele petrecute în lacrămi... nopțile fără somn și zilele ajunînd! RETEGANUL, P. IV 63. verbajuna