ajuna definitie

2) ajún și -éz v. intr. (a 4 și lat. ajúno îld. ejúno și jejúno, -áre, id. V. dejun). Postesc de tot, nu mănînc de loc: bătrîna ajună (Agrb. Înt. 115). verbajun

ajuna, ajunez v. i. 1. (deț.) a fi pedepsit, a sta la carceră 2. a nu avea / a nu întreține relații sexuale verbajuna

AJUNÁ, ajunez, vb. I. Intranz. (În practicile religioase) A ține post complet. ♦ Fig. A răbda de foame. – Lat. *adjunare. verbajuna

ajuná, ajun, vb. intranz. – A nu mânca nimic într-o zi, dar mai ales în zi de post. – Lat. ajunare < jejunare (Felecan 2011: 269); Cuv. rom. preluat în magh. (aszunál) (Bakos 1982). verbajuna

ajuná (a ~) vb., ind. prez. 3 ajuneáză verbajuna

ajunà v. a nu mânca, a posti. [Lat. ADJEJUNARE]. verbajunà

AJUNÁ, ajunez, vb. I. Intranz. 1. (În practicile religioase) A nu mânca nimic, a ține post complet. 2. Fig. A răbda de foame. – Lat. *adjunare. verbajuna

AJÚNÁ, ajunez, vb. I. I n t r a n z. (Regional) (în practicile religioase) A se abține de la orice mîncare, a ține post complet. Cît fuseși la mă-ta fată, Postii săptămîna toată... Dumineca ajunai, Pînă mi te căpătai. TEODORESCU, P. P. 271. ♦ F i g. A răbda de foame. Cine ar putea spune... zilele petrecute în lacrămi... nopțile fără somn și zilele ajunînd! RETEGANUL, P. IV 63. verbajuna

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiajuna

ajuna  verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)ajuna ajunare ajunat ajunând singular plural
ajunând ajunați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ajunez (să)ajunez ajunam ajunai ajunasem
a II-a (tu) ajunezi (să)ajunezi ajunai ajunași ajunaseși
a III-a (el, ea) ajunea (să)ajunai ajuna ajună ajunase
plural I (noi) ajunăm (să)ajunăm ajunam ajunarăm ajunaserăm
a II-a (voi) ajunați (să)ajunați ajunați ajunarăți ajunaserăți
a III-a (ei, ele) ajunea (să)ajuneze ajunau ajuna ajunaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z