ajumit n. joc copilăresc (în Oltenia și Banat) numit obișnuit d’ascunsele. [Tr. ajomi, a miji: cf. Alb. GIUMĂ, somn]. substantiv neutruajumit
ajumí (-mésc, -ít), vb. – A dormita, a ațipi, a sta cu ochii închiși. Bg. zazŭmévam „a închide ochii pe jumătate”, de la žumiă „a face cu ochiul”. După DAR, din alb. ğumë „somn”, care pare a fi der. din bg. – Der. ajumit, s. n. (ascunzătoare). verbajumi
ajumésc v. intr. (bg. žumĭy, sîrb. žmeti, id. Cp. și cu alb. gĭumá, somn, și cu rom. mijesc). Ban. Olt. Ațipesc. Mijesc. De-a ajumitu, jocu copilăresc numit aĭurea de-a mijitele. – În Trans. și ajóm(ésc). verbajumesc
ajumit substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | ajumit | ajumitul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | ajumit | ajumitului |
plural | — | — |