ajumí (-mésc, -ít), vb. – A dormita, a ațipi, a sta cu ochii închiși. Bg. zazŭmévam „a închide ochii pe jumătate”, de la žumiă „a face cu ochiul”. După DAR, din alb. ğumë „somn”, care pare a fi der. din bg. – Der. ajumit, s. n. (ascunzătoare). verb ajumi
ajumésc v. intr. (bg. žumĭy, sîrb. žmeti, id. Cp. și cu alb. gĭumá, somn, și cu rom. mijesc). Ban. Olt. Ațipesc. Mijesc. De-a ajumitu, jocu copilăresc numit aĭurea de-a mijitele. – În Trans. și ajóm(ésc). verb ajumesc
| ajumi verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) ajumi | ajumire | ajumit | ajumind | singular | plural | ||
| ajumind | ajumiți | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | ajumesc | (să) ajumesc | ajumeam | ajumii | ajumisem | |
| a II-a (tu) | ajumești | (să) ajumești | ajumeai | ajumiși | ajumiseși | ||
| a III-a (el, ea) | ajumește | (să) ajumeai | ajumea | ajumi | ajumise | ||
| plural | I (noi) | ajumim | (să) ajumim | ajumeam | ajumirăm | ajumiserăm | |
| a II-a (voi) | ajumiți | (să) ajumiți | ajumeați | ajumirăți | ajumiserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | ajumesc | (să) ajumească | ajumeau | ajumiră | ajumiseră | ||