reduceri si promotii 2018
Definitie aiurire - ce inseamna aiurire - Dex Online

aiurire definitie

AIURÍRE s. f. v. aiurare. substantiv feminin aiurire

aiurire f. 1. delir: un vis de aiurire AL.; 2. turbare: pe maluri sdruncinate de aiurirea mării EM. substantiv feminin aiurire

AIURÁRE, aiurări, s. f. Faptul de a aiura. [Var.: aiurire s. f.] – V. aiura. substantiv feminin aiurare

AIURÍRE s. f. v. aiurare. substantiv feminin aiurire

AIURÍRE s. f. v. aiurare. substantiv feminin aiurire

aiurí (a ~) (a zăpăci) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aiurésc, imperf. 3 sg. aiureá; conj. prez. 3 să aiureáscă verb aiuri

AIURÍ vb. IV. v. aiura. verb aiuri

aiurì v. 1. a vorbi într´aiurea, a visa deștept; 2. fig. a rătăci: prin frunze aiurează șoptirile-i alene EM. verb aiurì

AIURÁ, (1, 2) aiurez, (3) aiuresc, vb. I. 1. Intranz. A fi în stare de delir; a delira. ♦ A vorbi fără sens, a spune lucruri absurde, a debita absurdități. 2. Intranz. (Rar) A se pierde în visări. 3. Tranz. (În forma aiuri) A amăgi, a ameți cu vorbe și promisiuni; a zăpăci. – [Var.: aiurí vb. IV] – Din aiure(a). verb aiura

AIURÍ vb. IV v. aiura. verb aiuri

AIURÍ vb. IV v. aiura. verb aiuri

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului aiurire

aiurire   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aiurire aiurirea
plural aiuriri aiuririle
genitiv-dativ singular aiuriri aiuririi
plural aiuriri aiuririlor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z