aiurire definitie
- Vezi aici mai multe rimeaiurire
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuai
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuaiu
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuire
AIURÍRE s. f. v. aiurare. substantiv femininaiurire
aiurire f. 1. delir: un vis de aiurire AL.; 2. turbare: pe maluri sdruncinate de aiurirea mării EM. substantiv femininaiurire
AIURÁRE, aiurări, s. f. Faptul de a aiura. [Var.: aiurire s. f.] – V. aiura. substantiv femininaiurare
AIURÍRE s. f. v. aiurare. substantiv femininaiurire
AIURÍRE s. f. v. aiurare. substantiv femininaiurire
aiurí (a ~) (a zăpăci) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aiurésc, imperf. 3 sg. aiureá; conj. prez. 3 să aiureáscă verbaiuri
AIURÍ vb. IV. v. aiura. verbaiuri
aiurì v. 1. a vorbi într´aiurea, a visa deștept; 2. fig. a rătăci: prin frunze aiurează șoptirile-i alene EM. verbaiurì
AIURÁ, (1, 2) aiurez, (3) aiuresc, vb. I. 1. Intranz. A fi în stare de delir; a delira. ♦ A vorbi fără sens, a spune lucruri absurde, a debita absurdități. 2. Intranz. (Rar) A se pierde în visări. 3. Tranz. (În forma aiuri) A amăgi, a ameți cu vorbe și promisiuni; a zăpăci. – [Var.: aiurí vb. IV] – Din aiure(a). verbaiura
AIURÍ vb. IV v. aiura. verbaiuri
AIURÍ vb. IV v. aiura. verbaiuri
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiaiurire
| aiurire substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | aiurire | aiurirea |
| plural | aiuriri | aiuririle | |
| genitiv-dativ | singular | aiuriri | aiuririi |
| plural | aiuriri | aiuririlor | |