aiure definitie

AIÚRE adv. v. aiurea. invariabilaiure

AIÚRE adv. v. aiurea. invariabilaiure

AIÚRE adv. v. aiurea. invariabilaiure

AIÚREA adv., adj. 1. Adv. în alt loc, în altă parte; undeva, altundeva. ◊ Într-aiu­rea = fără țintă; la întâmplare. ◊ Expr. A vorbi aiurea = a vorbi fără rost, a bâigui. ◊ (Cu valoare de interj., fam.) Aiurea ! N-ai dreptate. 2. Adj. (Fam.) Zăpăcit, aiurit, cu capu-n nori. [Var.: aiúre adv.] – Lat. aliubi + re + a. invariabilaiurea

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiaiure

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z