aista definitie

ăst, ásta pron., pl. ăștĭ, aste. Acest, aceasta. Astă-noapte, astă-vară, noaptea orĭ vara precedentă (trecută). – În est nu se zice ăsta, ci ista și aista. În vest az-noapte saŭ azĭ noapte, fals îld. astă-noapte. Lit. astă seară barb după fr. ce soir. Corect e numaĭ deseară și în seara asta (mold. fam. ĭen sară). Seara din ajun se numește aseară orĭ ĭerĭ seară. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumeăst

aíst, aĭástă pron., pl. aiștĭ, aĭeste (ca și ăsta, ista) Est. Aceasta, acesta. Aista, aĭasta se zice cînd e singur saŭ după subst.: aista-i, omu aista, femeĭa aĭasta maĭ ob. omu ista, femeĭa asta. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumeaist

AÍST, aiști, adj. dem. m. (Reg.; când urmează după substantiv are forma aista) Acest. [Gen.-dat. sg. aistui, gen.-dat. pl. aistor; (când are forma aista) gen.-dat. sg. aistuia, gen.-dat. pl. aistora. – Var.: aísta adj. dem. m.] – V. aiest. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumeaist

aíst v. aiést articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumeaist

AÍST adj. dem. v. aiest. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumeaist

aíst, aĭástă pron., pl. aiștĭ, aĭeste (ca și ăsta, ista) Est. Aceasta, acesta. Aista, aĭasta se zice cînd e singur saŭ după subst.: aista-i, omu aista, femeĭa aĭasta maĭ ob. omu ista, femeĭa asta. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumeaist

AÍST, aiști, adj. dem. m. (Mold., Transilv.; cînd precedă substantivul determinat are forma aist și uneori aista, iar cînd urmează după substantiv are forma aista) Acest. Mă! da al dracului cucoș i-aista! CREANGĂ, P. 65. Dar aista cal ți l-ai ales? CREANGĂ, P. 197. Aista n-o fost pui, o fost dracu. ȘEZ. II 98. - Forme gramaticale: gen.-dat. sg. aistui, gen.-dat. pl. aistor (cînd are forma aista) pl. aiștia, gen.-d.at. sg. aistuia, gen.-dat. pl. aistora. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumeaist

AÍSTA¹, adj. dem. m. v. aist. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumeaista

AÍSTA², aiștia, pron. dem. m. (Reg.) Acesta [Gen.-dat. sg. aistuia, gen.-dat. pl. aistora] – V. aiest. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumeaista

aísta v. aiésta articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumeaista

AÍSTA pron. dem., adj. dem. v. aiesta. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumeaista

AÍSTA¹ adj. dem. m. v. aist. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumeaista

AÍSTA², aiștia, pron. dem. m. (Mold., Transilv.) Acesta. Aista-i un leneș, care nu credem să fi mai avut păreche în lume. CREANGĂ, P. 330. Pe semne c-aista-i Flămînzilă. CREANGĂ, P. 241. Îi mâncase și pe aiștia, pe toți. ȘEZ. III 185. ◊ (Precedat de un « de » partitiv) Măi băiete, dă-mi și mie un purcel de aiștia! – Ți l-oi da și pe aista, zise băiatul, dacă ți-i lepăda cămașa. ȘEZ. II 153. – Forme gramaticale: gen.-dat. sg. aistuia, gen.-dat. pl. aistora. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumeaista

AÍSTE adj. dem. f. pl. (Reg.) Aceste. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumeaiste

aiést/aíst (reg.) adj. pr. antepus m. (~ om), g.-d. aiéstui/aístui, pl. aiéști/aíști; f. aiástă, g.-d. aiéstei/aístei, pl. aiéste/aíste, g.-d. m. și f. aiéstor/aístor articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumeaiest

AIÉST, AIÁSTĂ, aiești, aieste, adj. pron. dem. (Reg.; când urmează după sub­stantiv are forma aiesta, aiasta) Acest. [Gen. -dat. sg.: aiestui, aiestei, gen.-dat. pl.: aiestor; (când are forma aiesta, aiasta) gen.-dat. sg.: aiestuia, aiesteia, gen.-dat. pl.: aiestora. – Var.: aíst adj. dem.] – Lat. ad + istum. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumeaiest

aiésta/aísta (reg.) pr. m., adj. pr. postpus m. (omul ~), g.-d. aiéstuia/aístuia, pl. aiéștia/aíștia; f. aiásta, g.-d. aiésteia/ aísteia, pl. aiéstea/aístea, g.-d. m. și f. aiéstora/aístora articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumeaiesta

AIÉSTA, AIÁSTA, aieștia, aiestea, pron. dem., adj. pron. dem. (Reg.) Acesta. [Gen.-dat. sg.: aiestuia, aiesteia, gen.-dat. pl.: aiestora. – Var: aísta pron. dem., adj. pron. dem.] – V. aiest. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumeaiesta