aiéve, adv. – 1. Deschis, fățiș. 2. Într-adevăr, efectiv. – Var. a(i)eve(a), îndeaieve(a). Sl. jave „deschis”, cu a- caracteristic adv.; cf. sb. na jave (Cihac, II, 163; Berneker 34). invariabilaieve
AIÉVE adv. v. aievea. invariabilaieve
AIÉVE adv. v. aievea. invariabilaieve
AIÉVEA adv., adj. I. Adv. 1. În realitate. ♦ Cu adevărat, într-adevăr 2. Lămurit; clar, limpede. 3. (Înv.) În văzul tuturor, pe față; deschis. II. Adj. Real; palpabil, concret. [Var: aiéve adv.] – Din sl. javĕ, bg. jave. invariabilaievea