reduceri si promotii 2018
Definitie aieptare - ce inseamna aieptare - Dex Online

aieptare definitie

aieptá (-t, -át), vb. – A ademeni, a corupe. Lat. allĕctāre (Hasdeu 583; Candrea, Éléments, 90; Pușcariu 41; Candrea-Dens., 28; REW 355; DAR); cf. it. allettare, fr. allécher. Cuv. rar, necunoscut practic în lit. substantiv feminin aiepta

aieptá (-t, -át), vb. – A arunca. Lat. *aiectāre, de la ēiectāre (Pușcariu 42; Candrea-Dens., 27; DAR). Posibilitatea acestei der. a fost pusă sub semnul întrebării datorită rom. al lui i lat. în hiat, care în mod normal trebuia să dea j (cf. Diculescu, Elementele, 463). Se pare, totuși, că i lat. s-a redus pînă la dispariție înainte de e (Rosetti, I, 73), cf. quietus › (în)cet, astfel că nu există motiv pentru a contesta rezultatul aiepta. Philippide, O rămășiță, 21, propune lat. *abiectāre și Diculescu, Elementele, 463, o compune cu ad de la gr. ἰάπτω „a arunca”, supoziție care nu reprezintă nici un avantaj. În Trans.Der. aiept, s. n. (aruncare); aieptător, adj. (care aruncă). substantiv feminin aiepta

aĭépt și (maĭ rar) -éz, a v. tr. (lat. e-jectare, a arunca afară. V. înĭept). Trans. Arunc, răped. Îndreptez, potrivesc. Arăt drumu. verb tranzitiv aĭept

aieptà v. Tr. a repezi (cu putere): Fierul pe care-l aiept... (COȘBUC). [Lat. ADJECTARE, a arunca]. verb tranzitiv aieptà

aieptá (-t, -át), vb. – A ademeni, a corupe. Lat. allĕctāre (Hasdeu 583; Candrea, Éléments, 90; Pușcariu 41; Candrea-Dens., 28; REW 355; DAR); cf. it. allettare, fr. allécher. Cuv. rar, necunoscut practic în lit. verb tranzitiv aiepta

aieptá (-t, -át), vb. – A arunca. Lat. *aiectāre, de la ēiectāre (Pușcariu 42; Candrea-Dens., 27; DAR). Posibilitatea acestei der. a fost pusă sub semnul întrebării datorită rom. al lui i lat. în hiat, care în mod normal trebuia să dea j (cf. Diculescu, Elementele, 463). Se pare, totuși, că i lat. s-a redus pînă la dispariție înainte de e (Rosetti, I, 73), cf. quietus › (în)cet, astfel că nu există motiv pentru a contesta rezultatul aiepta. Philippide, O rămășiță, 21, propune lat. *abiectāre și Diculescu, Elementele, 463, o compune cu ad de la gr. ἰάπτω „a arunca”, supoziție care nu reprezintă nici un avantaj. În Trans.Der. aiept, s. n. (aruncare); aieptător, adj. (care aruncă). verb tranzitiv aiepta

AIEPTÁ, aiépt, vb. I. Refl. (Reg.) A se pregăti pentru a se avânta; a-și lua avânt. ♦ Tranz. A arunca, a repezi cu putere. – Lat. adjectare. verb tranzitiv aiepta

aieptá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 aiáptă; conj. prez. 3 să aiépte verb tranzitiv aiepta

AIEPTÁ, aiépt, vb. I. Refl. (Reg.) A-și lua avânt. ♦ Tranz. A arunca, a repezi cu putere. – Lat. adjectare. verb tranzitiv aiepta

AIEPTÁ, aiépt, vb. I. Refl. (Transilv.) A-și pregăti trupul spre a se avînta, a-și lua vînt. Numai ce s-aiaptă calul galbin și se-nalță. RETEGANUL, P. III 24. ♦ Tranz. A arunca, a azvîrli, a repezi cu putere. Aiaptă Ciolanul cumplit tocma în ureche Lui Aordel. BUDAI-DELEANU, Ț. 408. verb tranzitiv aiepta

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului aieptare

aieptare   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aieptare aieptarea
plural aieptări aieptările
genitiv-dativ singular aieptări aieptării
plural aieptări aieptărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z