aișor definitie

aișór (a-i-) s. m., pl. aișóri substantiv masculin aișor

AIȘÓR, aișori, s. m. (Bot.) 1. Usturoiță. 2. Ghiocel. – Din ai4 + suf. -șor. substantiv masculin aișor

aișór m. (dim. d. aĭ, usturoĭ). Crin de pădure. Alte plante, între altele chear [!] ghiocelu și usturoița. substantiv masculin aișor

aișor m. plantă ce seamănă cu aiul (Asphodelus ramosus). substantiv masculin aișor

AIȘÓR, aișori, s. m. (Bot.) 1. Plantă erbacee din familia liliaceelor cu frunze plane, roșietice și cu flori galbene-aurii (Allium ammoophilum). 2. Usturoiță. 3. Ghiocel. [Pr.: a-i-] – Ai4 + suf. -ișor. substantiv masculin aișor

AIȘÓR, aișori, s. m. Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu flori galbene-aurii, care crește prin locuri stîncoase și nisipoase (Allium ammophilum). - Pronunțat: a-i-. substantiv masculin aișor

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului aișor

aișor   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aișor aișorul
plural aișori aișorii
genitiv-dativ singular aișor aișorului
plural aișori aișorilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z