ahtiá (a se ~) (rar) (-ti-a) vb. refl., ind. prez. 3 se ahtiáză, 1 pl. ne ahtiém (-ti-em); conj. prez. 3 să se ahtiéze; ger. ahtiíndu-se (-ti-in-) verbahtia
AHTIÁ, ahtiez, vb. I. Refl. A dori din tot sufletul ceva, a jindui; a se lăcomi la ceva. [Pr.: -ti-a] – Din aht. verbahtia
AHTIÁ, ahtiez, vb. I. Refl. (Rar) 1. A dori din tot sufletul ceva; a râvni, a jindui. 2. A se lăcomi (la ceva). [Pr.: -ti-a] – Din aht. verbahtia
ahtia verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)ahtia | ahtiere | ahtiat | ahtiind | singular | plural | ||
ahtiind | ahtiați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | ahtiez | (să)ahtiez | ahtiam | ahtiai | ahtiasem | |
a II-a (tu) | ahtiezi | (să)ahtiezi | ahtiai | ahtiași | ahtiaseși | ||
a III-a (el, ea) | ahtiază | (să)ahtiai | ahtia | ahtie | ahtiase | ||
plural | I (noi) | ahtiem | (să)ahtiem | ahtiam | ahtiarăm | ahtiaserăm | |
a II-a (voi) | ahtiați | (să)ahtiați | ahtiați | ahtiarăți | ahtiaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | ahtiază | (să)ahtieze | ahtiau | ahtiară | ahtiaseră |