aho definitie

AHÓ interj. Strigăt cu care se încetinește sau se oprește mersul boilor (înjugați). invariabilaho

ahó interj. de oprit boiĭ. invariabilaho

ahó interj. invariabilaho

ahò ! int. strigătul țăranului spre a-și opri boii. invariabilahò

AHÓ interj. 1. Strigăt cu care se încetinește sau se oprește mersul boilor (înjugați). 2. Strigăt cu care începe plugușorul. 3. Strigăt prin care căutăm să oprim pe cineva de a face ceva. – Onomatopee. invariabilaho

AHÓ interj. Strigăt cu care țăranul caută să încetinească sau să oprească mersul boilor (înjugați la car sau la plug) sau, p. e x t., mersul carului. Apoi își ia și el carul și pornește tot la vale... Aho! car nebun, aho! Cînd te-oi încărca zdravăn cu saci de la moară... atunci să mergi așa! CREANGĂ, P. 41. ◊ F i g. Atunci au sărit... drept în picioare și... i-au zis: Aho, aho! Destul, destul! SBIERA, P. 146. (în « Plugușorul ») Aho, aho, copii argați, Stați puțin și nu mînați! ALECSANDRI, P. P. 387. invariabilaho