ahéu s. m., art. ahéul; pl. ahéi, art. ahéii substantiv masculinaheu
AHÉI s. m. pl. 1. Populație indo-europeană stabilită la începutul milen. II î. H. în Pelopones, unde a întemeiat puternice centre de civilizație. ♦ Una dintre cele patru ramuri ale vechilor greci. 2. Denumire generală a vechilor triburi grecești la Homer. – Cf. n. pr. Ahaia. substantiv masculinahei
aheu substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | aheu | aheul |
plural | ahei | aheii | |
genitiv-dativ | singular | aheu | aheului |
plural | ahei | aheilor |