AGĂRLẤC, agărlâcuri, s. n. (Înv.) Bagaj (mult); calabalâc. – Tc. ağırlık „greutate”. substantiv neutruagărlâc
AGĂRLẤC, agărlâcuri, s. n. (Înv.) Calabalâc. – Din tc. ağırlık „greutate”. substantiv neutruagărlâc
AGĂRLÎ́C, agărlîcuri, s. n. (Învechit) Bagaj mult, calabalîc. I-au luat cai, șele și agărlîc, atît al lui cît ș-al slujitorilor. SADOVEANU, Z. C. 110. substantiv neutruagărlîc
agarlîc (-curi), s. n. – Bagaj, angarale. Var. argalîc. Tc. agirlik „greutate” (Șeineanu, III, 2; Lokotsch 31). Sec. XVII. substantiv neutruagarlîc
agîrlî́c n., pl. urĭ (turc. aghyrlyk, d. aghyr, greŭ: bg. agyrlyk, zestre). Rar azĭ. Bagaj, calabalîc (maĭ ales militar). Fig. Calabalîc, harhat, hărmălaĭe, zăhăĭală. – Și angarlîc, argalîc, ardalîc, hardalîc, harhalîc (nord). Și harhalic, gașcă, tovărășie de oamenĭ răĭ. V. podgheaz. temporaragîrlîc
agărlâc | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | agărlâc | agărlâcul |
plural | agărlâcuri | agărlâcurile | |
genitiv-dativ | singular | agărlâc | agărlâcului |
plural | agărlâcuri | agărlâcurilor |