AGROZOOTÉHNIC, -Ă adj. Referitor la agrozootehnică. [Cf. rus. agrozootehniceskii]. adjectivagrozootehnic
AGROZOOTÉHNIC, -Ă I. adj. referitor la agrozootehnică. II. s. f. agrozootehnie. (după rus. agrozootehniceskii, /II/ agrozootehnika) adjectivagrozootehnic
AGROZOOTÉHNIC, -Ă, agrozootehnici, -ce, adj. Care ține de agrozootehnică, privitor la agrozootehnică. – Din agro- + zootehnic. adjectivagrozootehnic
AGROZOOTÉHNIC, -Ă, agrozootehnici, -ce, adj. 2. Care ține de agrozootehnie, privitor la agrozootehnie. – Din agro- + zootehnic (după rus. agrozootehniceskii). adjectivagrozootehnic
agrozootéhnic (a-gro-) adj. m., pl. agrozootéhnici; f. agrozootéhnică, pl. agrozootéhnice adjectivagrozootehnic
AGROZOOTÉHNIC, -Ă, agrozootehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Agrozootehnie. 2. Adj. Care ține de agrozootehnie, privitor la agrozootehnie. – Din (1) rus. agrozootehnika, (2) agro- + zootehnic (după rus. agrozootehniceskii). adjectivagrozootehnic
AGROZOOTÉHNIC, -Ă, agrozootehnici, -e, adj. Referitor la agrozootehnică, care privește agrozootehnica, care ține de agrozootehnică. Aplicînd metodele agrozootehnice înaintate, să obținem o producție sporită în agricultură și în creșterea animalelor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2672. adjectivagrozootehnic
agrozootehnic adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | agrozootehnic | agrozootehnicul | agrozootehnică | agrozootehnica |
plural | agrozootehnici | agrozootehnicii | agrozootehnice | agrozootehnicele | |
genitiv-dativ | singular | agrozootehnic | agrozootehnicului | agrozootehnice | agrozootehnicei |
plural | agrozootehnici | agrozootehnicilor | agrozootehnice | agrozootehnicelor |