AGRESÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care atacă fără a fi provocat; organizator sau făptuitor al unei agresiuni armate. [Cf. fr. agresseur, it. aggressore, lat. aggressor]. adjectiv agresor
AGRESÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care săvârșește o agresiune. (< fr. agresseur, lat. aggressor) adjectiv agresor
AGRESÓR, -OÁRE, agresori, -oare, s. m. și f. Cel care organizează sau săvârșește o agresiune. – Fr. agresseur (lat. lit. aggressor, -oris). adjectiv agresor
*agresór, -oáre adj. (lat. aggressor). Care atacă întîĭ. adjectiv agresor
agresór (a-gre-) adj. m., s. m., pl. agresóri; adj. f., s. f. sg. și pl. agresoáre adjectiv agresor
agresor m. cel ce atacă mai întâi. adjectiv agresor
AGRESÓR, -OÁRE, agresori, -oare, s. m. și f. adj. (Persoană fizică sau stat) care organizează sau săvârșește o agresiune. – Din fr. agresseur, lat. aggressor. adjectiv agresor
AGRESÓR, -OÁRE, agresori, -oare, s. m. și f. Persoană care atacă fără să fi fost provocată, care începe cearta sau bătaia. ♦ Cel care organizează sau săvîrșește o agresiune înarmată împotriva unui stat. Desigur, agresorii vor ca Uniunea Sovietică să fie neînarmată în cazul unui atac al lor împotriva ei. Dar Uniunea Sovietică nu este de acord cu aceasta și e de părere că pe agresori trebuie să-i întâmpini pe deplin pregătit. SCÎNTEIA, 1951, nr. 2163. Fiecare cedare făcută agresorului, în loc de a consolida pacea, mărește poftele imperialiste și duce la noi agresiuni. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 6. adjectiv agresor
agresor adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | agresor | agresorul | agresoare | agresoarea |
plural | agresori | agresorii | agresoare | agresoarele | |
genitiv-dativ | singular | agresor | agresorului | agresoare | agresoarei |
plural | agresori | agresorilor | agresoare | agresoarelor |