AGRAVÁNT, -Ă adj. Care înrăutățește, agravează. ◊ (Jur.) Circumstanțe agravante = circumstanțe care măresc vina unui acuzat. [Cf. fr. aggravant, lat. aggravans]. adjectivagravant
AGRAVÁNT, -Ă adj. care agravează. ♦ circumstanțe ĕ = împrejurări care măresc răspunderea penală. (< fr. aggravant, lat. aggravans) adjectivagravant
AGRAVÁNT, -Ă, agravanți, -te, adj. Care agravează. ◊ Circumstanțe agravante = circumstanțe care agravează vina unui acuzat. – Fr. aggravant (lat. lit. aggravans, -ntis). adjectivagravant
*agravánt, -ă (lat. ággravans, -ántis; fr. -vant). Care agravează: circumstanțe agravante. adjectivagravant
agravánt (a-gra-) adj. m., pl. agravánți; f. agravántă, pl. agravánte adjectivagravant
agravant a. care agravează, care mărește culpabilitatea: circumstanțe agravante. adjectivagravant
AGRAVÁNT, -Ă, agravanți, -te, adj. Care agravează, care înrăutățește. ◊ Circumstanțe agravante = împrejurări care contribuie la mărirea vinii unui acuzat. – Din fr. aggravant, lat. aggravans, -ntis. adjectivagravant
AGRAVÁNT, -Ă, agravanți, -te, adj. Care agravează. ◊ Circumstanțe agravante = (în opoziție cu c i r c u m s t a n ț e a t e n u a n t e) circumstanțe care agravează vina unui acuzat. adjectivagravant
agravant adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | agravant | agravantul | agravantă | agravanta |
plural | agravanți | agravanții | agravante | agravantele | |
genitiv-dativ | singular | agravant | agravantului | agravante | agravantei |
plural | agravanți | agravanților | agravante | agravantelor |